De unde reiese că Narcis Sireteanu n-a tăiat piroane

Se vede că prietenul vostru de suflet Narcis Sireteanu nu tăia piroane când vorbea despre ofițerii acoperiți din societatea românească. Subiectul se găsește acum în plină fierbere, întreținut fiind – ăsta da paradox! – tocmai de unii dintre ei. E o atmosferă de continuă suspiciune: ne bănuim între noi, uneori cu destul temei. Stalin are de ce să fie mulțumit. Era teoria lui: fără teroarea imprimată de serviciile de informații, nu se poate guverna.
Problema este mult mai adâncă decât o înțeleg unii. Un prim lucru grav stă în sistemul de racolare a acestor inși. Sunt aleși oameni mediocri, fără personalitate, care îi detestă, chiar îi urăsc pe semenii lor inteligenți și cu fibră morală. Indivizi care de dragul banilor sunt în stare de orice.
Să luăm exemplul presei, că e mai vizibil și mai spectaculos. Agenții infiltrați în redacții – mulți dintre ei chiar conducând instituții mass-media – sunt vinovați de coborârea nivelul presei românești atât de jos. Presa din țara noastră se face pe zi ce trece tot mai mică, până va dispărea cu totul. Cum s-a întâmplat asta? Prin pierderea credibilității.
Alt lucru grav e că alți ofițeri acoperiți au devenit profesori de Jurnalism în universități, probabil pentru a face mai simple racolările. Nu insistăm.
Însă cea mai gravă chestiune e că mulți dintre acești inși nu lucrează pentru servicii de informații românești. Aici e gravitatea maximă.
Și încă ceva: cei mai mulți inși cu grade ascunse nu slujesc interesele naționale, ci propriile interese.
Aș vrea să vă fac o mărturisire: aceasta e o meserie pe care eu unul nu aș putea-o face, oricâte miliarde aș primi. Să stai de vorbă cu semenii tăi, să le câștigi încrederea, să ți-i faci chiar prieteni și apoi să te duci și să verși gușa, conștient fiind că le faci rău! Mai moral e să fii călău, măcar ăla e pe față.