O femeie în vârstă de 66 de ani, care locuiește singură într-o garsonieră din cartierul sucevean Burdujeni, s-a obișnuit, de circa trei ani, să cheme zilnic medicii de la Ambulanță anunțând la serviciul unic de urgență 112 că îi este rău.
În zilele „bune”, Maria N. dă telefon și cheamă salvarea o dată pe zi, dar de regulă vrea să-i vină medicul acasă de două sau chiar trei ori pe zi. Fiind deja cunoștință veche a celor de la Ambulanță, Maria N. solicită și ce personal medical să facă parte din echipaj, deoarece sunt medici și asistenți pe care îi simpatizează mai puțin.
Directorul Serviciului Județean de Ambulanță, dr. Daniel Martiniuc, ne-a declarat că, de atâta timp, toată lumea știe drumul spre casa femeii cu ochii închiși.
„Are o hipertensiune arterială oscilantă, cardiopatie ischemică și un diabet zaharat tip II, dar și dureri închipuite. Vrea calmante, vrea injecții, ne spune ce să-i facem. Ea a devenit dependentă psihic de medicii de pe ambulanțe, nu are cu cine sta de vorbă și socializează cu noi. Se manifestă ca un copil, noi suntem ca o mamă pentru ea”, a spus dr. Martiniuc.
În cursul unei zile, prima solicitare apare de obicei în jurul orei 8.00. „Să vină o salvare, că mi-e rău. Să vină doctorul cu aparatul de glicemie, mă doare tot și nu mă pot liniști, dar să nu vină asistentul ăla bătrân și nici doctorul mare și gras”, a fost unul dintre apelurile femeii, la 112.
Obligați de legislație să onoreze toate apelurile, echipajele de salvare merg la femeie și nu o dată s-au trezit în situația în care Maria N. nu era acasă sau se așeza în genunchi în fața ușii cerutându-le medicilor să-i mai facă o injecție sau să-i dea „o pastilă din aia mare, albă” care întotdeauna îi face bine.
Se joacă cu medicii ca-n povestea „Petrică și lupul”
Potrivit medicilor de la ambulanță, femeia are acasă o adevărată farmacie, dar nu-și ia singură medicamentele care îi sunt recomandate pentru afecțiunile cronice de care suferă. Și ea, și locuința sunt îngrijite, copiii au grijă de ea, dar n-o poate convinge nimeni să renunțe la a mai chema ambulanța.
„Deși știm că ne cheamă degeaba, nu putem risca să nu mergem. La telefon te copleșește cu simptomele pe care le prezintă. E ca în povestea cu lupul, de trei ani ne cheamă zilnic degeaba. Dacă o dată nu te duci, se poate ca tocmai atunci să fie ceva grav și o pierzi. Noroc că e singurul pacient de acest gen din județ și noroc că acum avem mașină de consultații la domiciliu. Înainte mergeam la ea cu ambulanță B, de urgență”, a declarat șeful Serviciului Județean de Ambulanță.
Dr. Martiniuc a mai afirmat că a informat Direcția de Sănătate Publică despre această situație, care la rândul său a solicitat sprijin municipalității deoarece cazurile de acest tip trebuie rezolvate de serviciile sociale sau, eventual, de medicul de familie. Deși abuzul de ambulanță este clar, legislația nu permite amendarea femeii și nici nu poate fi obligată la plata mașinii chemate în absența unei urgențe reale. Șeful Ambulanței ne-a declarat că i-a spus cândva în glumă că o va reclama la Casa Asigurărilor de Sănătate, care o va pune să plătească pentru abuz, iar femeia a intrat în panică imediat.
„Nu avem noi ce să-i facem, abuzul nu este clar specificat în legislație. Am discutat de atâtea ori civilizat cu ea, am transportat-o și la spital, unde i s-a recomandat consultul psihiatric. Am dus-o acolo și a fugit în aceeași zi”, a mai spus dr. Martiniuc.
Ieri, primul apel de la femeie la 112 a fost la ora 8.20, iar al doilea la 10.30. În ultimele 24 de ore, la ambulanță au fost 100 de solicitări, printre care la două accidente grave de circulație, o sinucidere, un infarct la o nuntă, un șoc anafilactic, accidente cerebrale și decompensări cardiace. Dispecerii de la 112 ne-au spus că sunt pur și simplu terorizați de Maria N., dar dacă într-o zi aceasta nu ar telefona s-ar gândi imediat că i s-a întâmplat ceva grav.
