De trei ani fără Florin Zamfirescu

De trei ani încoace 28 ianuarie nu mai e o simplă zi în calendar. E ziua în care noi, cei din redacția „Ziarului Lumina“, ne amintim cu tristețe că Florin Zamfirescu a plecat în lumea celor veșnice. Un gazetar de excepție, un vizionar, un creator de școală de jurnalism, un constructor de proiecte jurnalistice ce au făcut istorie, un om cald și generos.
Un ziarist total.Așa l-au supranumit foștii colegi, mulți dintre ei formându-se ca oameni de presă în jurul său. Omul din hârtie de ziar l-a numit un prieten. Pentru că patima pentru meserie a fost un microb ce l-a contaminat cu totul. Arhitect de gazete i-a spus un condeier priceput, căci toate ziarele pe care le-a construit au fost rețete de succes. Noi, în redacție, l-am numit simplu, amical, cuprinzător: Șefu’
Sunt trei ani încheiați de când Florin Zamfirescu nu mai e printre noi. Trei ani în care ne-au lipsit ideile sale sclipitoare, titlurile date, așa, parcă pocnind din degete, spre veșnica noastră uimire, scriitura sa impecabilă, ironia fină, poantele bune și căldura pe care o emana, cea care te făcea să simți că el, Șefu’, e coechipierul tău, că se poziționează de fiecare dată de aceeași parte a baricadei cu tine. Trei ani pe care noi, ultimii săi colegi, nu i-am mai trăit la fel…
În redacție, totul se face după rânduiala anilor în care a fost printre noi. Căci avea știința de a face ca într-un angrenaj greoi, cum este cel al facerii unui ziar, să meargă fiecare rotiță. Singură, bine, independent de celelalte. Era înzestrat cu simțul acesta deosebit de a ști să lucreze cu oamenii, într-un registru cald, prietenesc, așa cum puțini știu azi să facă. Nu impunea, ci sugera, nu obliga, ci sfătuia, nu te învăța, ci te lăsa să înveți de la el…
Ne-a lăsat mult, poate prea mult, după plecarea sa. Nouă, celor din redacția de la „Lumina“, conștiința devenirii noastre, optimismul incurabil și ceva din patima cu care toată viața și-a făcut meseria, iar presei românești a lăsat câteva proiecte irepetabile, ce poartă marca unui profesionist desăvârșit. O moștenire pe care n-avem voie să o risipim și un spirit pe care niciodată, nicicum, n-avem voie să-l uităm! Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Gazetarul complet
Tabloul presei românești din ultimii 30 de ani n-ar putea fi înțeles pe deplin fără contribuția gazetarului Florin Zamfirescu. În studenție, în anii ‘80, a conturat profilul unic al revistei „Opinia studențească“, apreciată în mediile intelectuale ale vremii drept „cea mai vie din țară“. S-a dedicat total gazetăriei, însușindu-și toate procesele tehnologice ale nașterii unui ziar, de la cuvântul scris până la turnarea în plumb a literelor la tipografie. A scris, a editat, a tehnoredactat, a machetat, a făcut muncă de tipograf. A fost „om de titlu“, reporter de anchetă, om de interviu, autorul „Pulsurilor“ ce au făcut deliciul cititorilor într-o lume a cuvintelor cenzurate, cum era cea dinainte de 1989. De numele său se leagă și apariția unei mini-ediții princeps a poeziilor lui Eminescu, ediție interzisă de comuniști din cauza poeziei Doina. Această ediție, concepută ca o cărțulie de buzunar, cuprindea ediția integrală, fotocopiată, a volumului princeps „Poesii“, inclusă de Florin Zamfirescu în „Opinia studențească“, în ciuda cenzurii.
După 1990, a fost unul dintre fondatorii ziarului „Monitorul“ (astăzi „Ziarul de Iași), apoi a rețelei „Monitorul“ extinsă în Moldova, Ardeal și București. A fost, de asemenea, unul dintre inițiatorii și susținătorii rețelei de stații Radio Nord-Est și a Centrului tipografic „Multiprint“, grație căruia la Iași s-a tipărit primul ziar full policrom din România. Și-a pus semnătura pe conceptul editorial al câtorva proiecte jurnalistice unice în România: „Monitorul de Iași“ și rețeaua de ziare „Monitorul“, „Obiectiv“, „Lumea Ieșeanului“, „Ziarul Lumina“, săptămânalul „Lumina de Duminică“. De asemenea, a fost cel care a contribuit la înființarea Tipografiei „Albina“ a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Ultimul său proiect editorial, „Ziarul Lumina“, a fost poate cel mai interesant construit în ultimele două decenii în România. Un ziar misionar pe care, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, l-a gândit ca pe un cotidian al creștinului trăitor în societate, în care cititorul să găsească informații din sfera vieții religioase, dar și din întreg spectrul vieții sociale. Anul acesta, pe 7 februarie, se împlinesc opt ani de când acest ziar există pe piața media românească.
Florin Zamfirescu s-a dus din lumea aceasta pe 28 ianuarie 2010, lăsând presei românești amintirea unui gazetar de excepție care a scris, a construit, a dăruit și s-a dăruit pe sine meseriei.
(sursa: Ziarul Lumina)