De toate

A intrat în obiceiul pământului ca, la orice lansare de carte, indiferent unde și când are loc, vorbitorii să prezinte noua apariție drept un zenit al perfecțiunii, demn de a fi încadrat fără ezitare între realizările de marcă ale literaturii universale. Dacă nu chiar expusă direct, teza se susține prin invocarea marilor opere de care opul fie că se apropie prin viziune și realizare artistică, fie barem ca similitudine a preocupărilor și identitate a spațiului investigat. În această primăvară, conform tradiției, am auzit rostindu-se, la diferite lansări, numele lui Dostoievski (cel mai ades citat), Bob Dylan, Nichita Stănescu (revine aproape obligatoriu în prezentarea cărților de poezie, fie că ar „consuna” poeticește cu autorele lansat, fie că, dimpotrivă, se salută desprinderea de model…), Sofocle, Evtușenko, Tolstoi, Hemingway, Lampedusa, Seferis, Nabokov, Joyce, Marquez, Eliot, Kafka, Faulkner, ba chiar și Shakespeare – lista-i prea lungă ca să fie reprodusă în întregime. Firește, lansarea este un moment mai mult sau mai puțin festiv de promovare, adeseori amicală, și nu un act critic în adevărata putere a cuvântului. Nu-ncap reproșuri și rezerve – rămân, eventual, pentru altă dată. Deocamdată, despre autor și carte numai de bine. Tare mai uităm că „est modus in rebus”…
*
Nici nu s-a uscat bine cerneala tipografică pe pagina de gazetă ce a găzduit rubrica de marți și am și primit un mesaj mustrător pe internet semnat „Dyscobol” (?): „Este trist când vedem cum mari și autentice valori ale neamului sunt porcăite de presă în asemenea hal. Ilie Năstase este un prețios simbol național; a făcut o glumă nevinovată și Serenei i-a sărit din senin țandăra”. Dați-mi voie să consider penibilul subiect Ilie Năstase definitiv închis, iar discuțiile pro sau contra, pornite din oricâte bune intenții, inutile și păguboase. Intervin aici ultima dată, doar pentru a răspunde, cum cere uzul, mesajului. Și o fac dându-i cuvântul Serenei, care a postat pe Instragam textul ce urmează: „Este dezamăgitor pentru mine să știu că trăim într-o societate în care oameni precum Ilie Năstase pot face comentarii atât de rasiste la adresa mea și a copilului nenăscut, precum și comentarii sexiste adresat colegelor mele. Am spus-o și o voi mai spune din nou, lumea a ajuns departe, dar mai avem încă mult de parcurs. Am doborât multe bariere, dar încă au rămas și altele. Și atitudinea lui Năstase, și nimic altceva nu mă vor opri să pun iubire, lumină și pozitivitate în tot ce gândesc. Voi continua să lupt pentru tot ceea ce este drept”. Cât despre ideea de simbol: până acum (deși tenismenul mai are la activ destule grave și impardonabile devieri comportamentale) „Nasty” era considerat că simbolizează cu îndreptățire harul, strălucirea și inventivitatea în tenis. Ar fi nedrept să se șteargă cu buretele ceea ce a fost, din pricina descalificantelor întâmplări de acum. Numai că, incredibil, eroul negativ de la Mamaia dovedește că nu-i capabil să înțeleagă nimic din ceea s-a întâmplat în meciul de Fed Cup. „Nu regret nimic” – declară Ilie – „Nu uitați că am fost numărul 1”. Bravos, națiune! Dac-ai fost nr. 1, ești liber să arunci cu lături și zoaie în capul cui vrei! Halal general al Armatei române!
*
Zăpada umedă, grea și înghețată, încuibată în frunzișul celor doi mesteceni, mi i-a îndoit de ziceam că nu s-or mai ridica în veci. Până la urmă, s-au îndreptat singurei. Tufele de liliac, doborâte la pământ, aproape dezrădăcinate, au înflorit așa, întinse la orizontală. Din teiul de la poartă s-au prăbușit mormane de crengi înfrunzite. Vița de vie de pe garaj, cu frunzele abia ieșite din muguri, s-a rebegit, nu știu dacă mai rodește. Doar molizii de aproape 20 de metri, pe care, când i-am plantat, i-am adus din Bucovina tustrei într-un portbagaj, nu dau vreun semn că i-a atins cât de cât viscolul… Azi, adică, miercuri, e-ntâia zi când simt primăvara deplin intrată în drepturi. Un batalion de râme trece asfaltul – le-a scos soarele din pământul ud și rece. Când îți crapă măseaua, vânturi câte-un metru cub de cernoziom până dai peste o coadă de râmă; acum, nu-s interesante – e prohibiție. Cumplit termen! Te duce cu gândul la răfuielile lui Al Capone, la auto-dricurile încărcate cu whisky, la rafalele trase pe 57-th avenue, colț cu barul „Dove” (Porumbița), profilat pe iaurt și specializat în spirtoase. Și când colo, este vorba pur și simplu, la Prut, de tihna onorabilului crap și a stimabilei mrene, de jocurile amoroase ale ochioșilor avați și ale știucilor cu solzii bătuți ca tipsia de floarea soarelui. Acuși (în iunie!) se deschide. Constat, din evidența grănicerilor, că-s al 3853-lea „aplicant” pentru permisul de frontieră. Aproape 4000 (probabil că, între timp, cifra s-a mărit considerabil) doar în județul Iași, înșirați plini de nădejde pe malul „râului blestemat”! Ce forță! Cu 4000 de oameni în stradă, răstorni un guvern!