De – și despre – iarnă…

Îndrăgită și așteptată, mai ales de către cei mici, iarna nu mai vine (cel puțin în ultimii ani) precum altădată în noiembrie-decembrie pentru a lumina nopțile lungi cu strălucirea ei de cleștar, ci își face apariția, uneori, chiar în același timp cu primii ghiocei, care, oricum, nu venirea ei ar trebui s-o vestească.
În Bucovina a nins ca-n povești zilele acestea, iar frigul instaurat face ca omătul să scârțâie sub pașii grăbiți ai trecătorilor întocmai ca pe vremuri. Au apărut – în sfârșit – oamenii de zăpadă, iar săniuțele și schiurile au fost coborâte din pod spre deliciul copiilor, dar și spre bucuria celor maturi, confirmându-se zicerea marelui Brâncuși: „când nu mai ești copil, ai murit demult.”
Ce poate fi mai frumos decât albul covorului de zăpadă așternut peste cenușiul cotidian din ce în ce mai accentuat, din păcate, de boli, cataclisme naturale și războaie?! Ne este dor de râsete, de priviri senine, de oameni buni și drepți în preajmă, de iubire, de înțelegere între semeni, de pace și liniște în lume.
Deocamdată ne rămâne speranța și umorul – aliați de nădejde ai românului de-a lungul timpului – alături de credința în Dumnezeu a celor mai mulți dintre noi… Ora et labora!
–
Gânduri triste, pline de compasiune și solidaritate, pentru cele două popoare – turc și sirian – greu încercate în urma devastatorului cutremur care le-a lovit țările.
–
FANTEZIE HIBERNALĂ
(Janet NICĂ)
Cum nu ne mint, căci nu au grai,
Și nu-s corupți și nu ne pradă,
Propun să-avem, pe-al nostru plai,
Guvern din oameni… de zăpadă!
CONDIȚII PROPICE
(Grigore COTUL)
Dacă iarna va mai ține,
Cum zăpadă am din plin,
Să mă simt un pic mai bine,
O să-mi iau un pinguin.
IARNA PE ULIȚĂ
(Nicolae BUNDURI)
S-a așternut din plin zăpadă
Și frigul intră pân’ la oase,
Căci iarna s-a ivit pe stradă…
(Pesemne c-a scăpat din case).
DE CE SĂ MUNCIM INUTIL?
(Petronela-Vali SLAVU)
Pe timpul iernii, toată strada
E sub troiene îngropată,
Dar nu vom curăța zăpada
Că-i albă și așa curată…
DEFRIȘĂRI
(Vasile LARCO)
Iarna, cu securile,
Au tăiat pădurile;
Vara fac o mutră sumbră
Că n-au unde sta la umbră!
CERTITUDINE
(Virgil PETCU)
Familia îmi este numeroasă,
Dar pot să jur că-i primăvară-n casă,
Iar când apare soacra pe la noi
E semn că vine iarna înapoi.
AUTONIVELARE
(Valentin DAVID)
Când iarna grea, perseverentă,
Covoare-așterne pe sub plopi,
E lumea mai inteligentă…
Căci proștii nu mai dau în gropi!
IARNĂ GREA
(Mihai FRUNZĂ)
Ninge de nu vezi aproape,
E ghețuș și nu merg tiruri,
Iar pe noi or să ne-ngroape
Avalanșele de biruri.
MEREU AUTORITĂȚILE SUNT LUATE PE NEPREGĂTITE
(Petru Ioan GARDA)
Deși avertizat de-o lună
Că iarna nu va fi ca vara,
Primarul nostru din comună
A fost surprins… Cu secretara!
NOUL RĂZBOI RECE
(Ion RUSE)
Bate Crivățul în uși,
Soarele-i sărac în raze…
Vine frigul de la ruși,
Chiar prin țevile de gaze.
ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII
(Iulian BOSTAN)
O, iarnă, un oftat îmi smulgi
Când iarăși pernele îți scuturi;
M-am săturat de-atâția fulgi,
Prefer să văd un roi de fluturi!
DIN CICLUL „IUBIRI TÂRZII”
(Aura GEORGESCU)
Eu, cu pensia stând bine,
Intru-n iarnă fără frică,
Dar suspină după mine
Unu’… care-o are mică!
IARNĂ GREA
(Stelică ROMANIUC)
E-atât de frig acum afară,
Iar vântul bate-așa de rău,
De am văzut un hoț în gară
Cu mâna-n buzunarul său.
UN OM…
(Constantin MOLDOVAN)
Știu un om ce nu jignește
Nici acasă, nici pe stradă,
Orice-ai face îți zâmbește:
Este… omul de zăpadă!
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!