Printr-un lanț de coincidențe, candidatele la titlu și la participare în cupele europene se întâlnesc între ele pe bandă rulantă, tocmai acum, la spartul târgului. Iar întâlnirile lor poartă, mai degrabă din mimetism, denumirea de „derby”-uri.
O asemenea jenantă întâmplare s-a produs vineri și le-a avut în rolurile principale pe abonatele la trofee naționale și la eliminări penibile din Europa fotbalistică, Steaua și Dinamo. Cataclismul (ori, mai degrabă, „cataclisma”!?) a fost precedat de declarații fulminante, unele chiar războinice, venite de la conducători, antrenori și jucători, ba chiar și de la fani, care, ca un ușor antrenament, s-au luat la omor încă din etapa anterioară. Judecând după ceea de le ieșea pe guri tuturor, un necunoscător al „fenomenului”, venit de aiurea, ar fi putut crede că e vorba măcar de un fel de Liverpool – Manchester, dacă nu cumva chiar de un Real – Barcelona.
Numai că în dosul gardului vopsit se afla nu leopardul, ci o pisică jigărită. Să-i spui „derby” unei asemenea panarame este cel mai hazardat, dacă nu cumva chiar simptom de Spitalul 9. Am primit, așadar, vineri la meciul meciurilor din campionatul intern, în prelungirea celor trei zile de semifinalele în cele două cupe europene, către care aspiră ambele combatante. M-am întrebat, la sfârșit, probabil ca oricare dintre dumneavoastră: „Ce-a fost asta?”. La halul în care s-au prezentat (că de jucat n-a jucat nimeni nimic) pot spune fără ezitare că le-ar desfigura orice echipă de „Blue Square Premier”, adică de Liga a IV-a englezească. N-am văzut nici urmă de tactică, de idee de joc, ceea ce e de la sine înțeles cu asemenea antrenori. Dar n-am văzut nici măcar o singură intervenție mai de Doamne-ajută, un șut, un dribling, un ceva, acolo… Extraordinar e doar faptul că, la așa fotbal jegos, cele două goluri din statistici nici nu puteau fi altceva decât două autogoluri. Faptul că erau înscrise la final pe tabela de marcaj mi s-a părut a fi de domeniul suprarealismului: cred că de împiedicații ăia de pe teren a ajuns să râdă și tabela, afișând, la mișto, scorul: 1-1. Sentimentul de încântare pe care l-am trăit după fiecare din cele 4 meciuri, de marți până joi, a fost înlocuit, vineri, de acela că niște derbedei mi-au furat două ore din viață.
