De Ovidiu Cocieru

Dragă mamă și tată,
Cum azi am fost mai mult pe drum, am hotărât să vă mai zic câte ceva din ce am făcut înainte să ajung în Portugalia. Despre cum a fost când a trebuit să umblu după acte pentru dosarul de viză. V-aș fi spus acasă, dar fiindcă nu sunteți parlamentari, să vă scobiți în nas la serviciu, erați tot timpul obosiți sau cu treabă. Așa că vă zic acum.
Păi… având în vedere că nu am prea multe rânduri, am să vă zic doar cum am făcut rost de adeverința medicală necesară pentru viză. Așezați-vă confortabil pe scaun, mai confortabil decât la filmele lui Hitchcock. Mai întâi, student silitor, viitorul României, m-am uitat pe internet. Aveam nevoie de o adeverință de la medicul de familie pe care să scrie „clinic sănătos”. Pe dracu’, clinic sănătos! M-am înființat la medicul de familie, i-am zâmbit frumos, și al naibii, să vedeți ce sănătos am ieșit de acolo… Așa scria pe hârtie! Ce naiba, contrazicem medicii? Apoi m-am dus la traducător… că trebuia tradusă. Traducătorul zice: nu, ne pare rău… trebuie să mergeți la Prefectură să luați o… „apostilă”. Ce naiba e o apostilă? Nu mă întrebați! Stați confortabil? Vă aduceți aminte? Mai confortabil ca la filmele lui Hitchcock, da? Mă duc la prefectură, să iau… apostila. Găsesc biroul, explic problema apostiloasă. Nț, nu-i bine, tăticu! Mergeți la Direcția de Sănătate Publică ! Luați de acolo o ștampilă, care nu-i apostilă, apoi treceți pe la Trezorerie, plătiți o taxă, de fapt două, apoi veniți la Prefectură. Cum pentru ce ? Pentru apostilă !
La Direcția de Sănătate Publică, o tanti îmi ia hârtia, apoi pleacă jumătate de oră. După ce revine, se uită la mine lung, mă întreabă pentru ce am venit apoi îmi zice să plătesc o taxă. Asta la alt etaj. Apoi să revin. Scăpat de acolo, urmează o excursie plătită la Trezorerie… Și uite așa ajungem cu aia la Prefectură, cu care are și legătură !
Studenți patrioți ! Viitorul României ! Mândru de săptămâna pierdută pe drumuri, mă afișez la traducător. Se uită chiorâș la toate ștampilele, apostilele și… după ce-mi traduce patalamaua, îmi spune încrezător în experiența lui de veteran pe câmpul de luptă al hârtiilor: de-acu la notar pentru ștampile, apoi la primărie pentru taxe, apoi la judecătorie pentru apostile și cu asta… gata !
Nu vă mai zic ce-am pățit acolo… În fond, am și eu milă de nervii voștri.
Mamă și tată, aici plouă, plouă și pun pariu că gara din Burdujeni, în lucru de 6 ani, încă nu e gata ! Să știți că-mi văd de carte și m-am lăsat de droguri ! Hai că glumesc !
Vă pup pe toți,
Ovidiu
Articole anterioare
Articol 1