De nu treci pragul, n-ajungi nicăieri

Iată, pe nesimțite, vara s-a dus… Aș iubi toamna, „ultimul surâs al anului”, de n-ar fi, vorba lui Toulouse Lautrec, „primăvara iernii”. Camus o înțelege altfel,dar tot în cheie tristă: „Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare” – cum se vede, reperul dintâi al speranțelor, dorințelor și dorurilor rămâne mereu primăvara. Fiindcă nu numaidecât iarna urmează, întâietate având, în ordinea trăirilor noastre, așteptarea primăverii. Ce departe-i! În septembrie, ritmurile cotidiene obișnuite, nervoase și năbădăioase, încă nu și-au reintrat în grafic. Mai stăruie o anumită lentoare, bronzul începe să se șteargă și-s încă vii amintirile vacanței. Nici politicalele nu par a mai avea agresivitatea de peste an. Trăim, deocamdată, un soi de time-out, un „andante melancolic și grațios” (așa îl vede George Sand), după care, abrupt, în salt, o să reînvie vălmășagul obligațiilor lumești terne și eterne în care ni-s ferecate existențele. Profit de acest îngăduitor intermezzo în care „Fiecare trebuie să își găsească timp să vadă și să înțeleagă căderea frunzelor” (El. Lawrence) pentru a răsfoi caietele în care mi-am notat fragmentar texte ce merită recitite. Fără prea multe comentarii: n-au nevoie.
– „Zece negri mititei”… pe dos (o poezioară în vers alb): ”Cel sărac muncește / Cel bogat îl exploatează / Militarul îi apără pe amândoi / Contribuabilul plătește pentru toți trei / Vagabondul se odihnește pentru toți patru / Bețivul bea pentru toți cinci / Bancherul îi înșeală pe toți șase / Avocatul îi înșeală pe toți șapte / Doctorul îi omoară pe toți opt / Cioclul îi îngroapă pe toți nouă / Politicianul trăiește de pe urma tuturor celor zece…”
– De reflectat mai mult pe marginea spuselor scriitorului argentinian Casares: „Revoluția este o mișcare politică ce trezește speranțe în mulți oameni, dar care îi dezamăgește pe și mai mulți, o mișcare datorită căreia aproape nimeni nu se simte în siguranță și prin care câțiva devin extraordinar de bogați”.
– Toamna fiind anotimpul nunților cu claxoane, una mai cu moț decât alta, să ne reamintim câteva amuzante ziceri celebre: „Căsătoria aduce rezolvarea problemelor pe care două persoane singure nu le-ar fi avut” (Sacha Guitry); „Dacă soțiile ar fi bune, Dumnezeu și-ar fi luat una” (același); „Soțul este ceea ce rămâne dintr-un amant după ce i se extrag anumiți nervi” (Helen Rowland); „Spun unii că-i mai bine să faci dragoste decât război, dar dacă aveți chef de amândouă, căsătoriți-vă!” (J. Seinfeld); „Căsătoria provine din dragoste așa cum oțetul provine din vin” (Byron); „Când un băiat vine și-ți ia fata la plimbare te simți ca un om ce dă un Stradivarius pe mâna unei gorile” (J. Bishop). Și pour la bonne bouche: „Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fie homosexuali, i-ar fi creat pe Adam și Walter” (L. Bryant).
– Relativa tihnă a toamnei lui 2017 începe s-o zdrențuiască amenințător lătratul câinilor războiului. Mai actuală ca oricând „antimetabola” celebră a lui Kennedy: „Omenirea trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt lumii.” Completarea lui Isaac Asimov: „Doar un război este deschis omenirii, iar acesta este războiul împotriva dispariției noastre.”
– N-avem încotro, „până nu trece iarna, primăvară nu se face” – avertiza Tudor Vladimirescu, reamintind că grija precede ne-grija și de nu treci pragul, n-ajungi nicăieri. În postata noastră românească nimic nu-i limpede, nici o bucurie nu-i dusă până la capăt, nimeni n-are parte de siguranța tihnită a zilei de mâine. Așa au trăit românii de când se știu, iar „eterna căutare a siguranței dă nesiguranța” (Krishnamurti). Lincoln crede că a aflat remediul universal: „Lăsați-i pe oameni să vadă adevărul și țara va fi în siguranță”. Dar cine nu ne lasă? Noi înșine!
– Iertare pentru că mi-am îngăduit astfel de ne-gazetăresc excurs aforistic: efluviile toamnei or fi de vină, anotimpul recoltelor oferind și prilej de seceriș prin ogorul cugetării… Vara s-a dus iremediabil. Nu știu de ce, dar am ciudata senzație a unei pierderi cvasi-definitive. Încolți-va iar firul de iarbă? Dea Domnul!