De neînțeles!

Amânarea (ca să nu spun anularea) vizitei președintelui Iohannis la Chișinău a primit o explicație diplomatică („nu-i guvern, n-avem cu cine discuta”), n-a trezit îngrijorări și nici n-a stârnit prea multe comentarii. La data stabilirii vizitei se cunoștea foarte bine eventualitatea neformării Guvernului moldav până la sosirea lui Iohannis la Chișinău și n-a fost considerată impediment major. O vizită prezidențială cu semnificație mai degrabă simbolică presupunea activități protocolare la nivel de președinți și nu concretețea unor tratative interguvernamentale. Ponta, da, n-avea ce să caute la Chișinău în absența omologului basarabean. Chiar dacă nu era prima ieșire peste granițe a președintelui României (primele două, la Paris și la NATO, au fost determinate de evenimente fie neașteptate, fie programate din afară), vizita la Chișinău, preconizată nu întâmplător imediat în preajma „micii uniri”, avea certă încărcătură simbolică; de ce s-a renunțat la ea cu atâta ușurință? Simplu: fiindcă în câteva zile s-au modificat hotărâtor și neașteptat realitățile politice de peste Prut.
Cum se știe, trei partide cu orientare pro-europeană (PLDM, PD și PL) au obținut o majoritate firavă, dar suficientă în alegerile parlamentare. Nimic mai firesc decât constituirea unei coaliții apte să impună un guvern, un prim-ministru și un președinte al Republicii Moldova. Nimeni nu s-a gândit că ar fi posibilă o altă formulă a majorității parlamentare, nici logică, nici necesară – mai ales după semnarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană, gest ce stabilea ferm orientarea „țărișoarei” către Vest și ieșirea din zona de influență moscovită. Iată însă că este pe cale să se constituie „o coaliție mai largă”, menită „să consolideze societatea”. Astea-s vorbele. Faptele arată că PL este eliminat din presupusa coaliție, locul fiindu-i luat nici mai mult nici mai puțin decât de… Partidul Comuniștilor lui Voronin! Care, se spune, „n-ar fi votat împotriva Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană”. Dar nici pentru – comuniștii pur și simplu au părăsit sala Parlamentului în momentul votării, așa că opțiunea lui Voronin poate fi bănuită. Cât se poate de clară și evidentă rămâne, însă, orientarea violent antiromânească a PCRM, care, când a fost la guvernare, a comis cele mai incredibile gesturi împotriva României, mergând până la expulzarea ambasadorului, impunerea vizelor, scoaterea televiziunilor românești din grila celor difuzate la Chișinău etc., etc., etc.
S-ar putea spune că a fost ceea ce a fost, partidul s-a mai „modernizat” și încearcă să-și confecționeze o față europeană. Greu să-i dea crezare cineva, câtă vreme, între alte isprăvi, PCRM a cerut recent recunoașterea independenței „statului Novorossia” rezultat din unirea celor două „republici” autoproclamate la Donețk și Lugansk, în Ucraina! În pofida acestei (și altor) poziții flagrant antieuropene, Voronin declară că… „este gata să colaboreze cu partidele pro-europene”.
Cam cum s-ar putea să arate o astfel de „colaborare”? Se zice că, deocamdată, nu-s decât consultări, ceea ce „nu înseamnă o coaliție”, dar marea întrebare rămâne: de ce câștigarea alegerilor nu se împlinește prin coalizarea cât se poate de firească a celor trei partide cu platforme aproape identice și se recurge la soluția evident împotriva naturii a racolării PCRM? De ce să fie adus iarăși în prim-planul politicii moldave ferocele antiromân Voronin (cel care se îmbrățișa cu Băsescu în 2005…)? Republica Moldova este pe cale să piardă niște alegeri câștigate, oferind pe tavă Moscovei un cadou și nesperat, și nemeritat.
Dan Dungaciu, unul dintre cei mai pricepuți comentatori români într-ale Basarabiei, identifică în politica celor două luntri conduita formulată de fostul președinte al Ucrainei, Kucima: „Vițelul deștept suge la două vaci”. Cât de deștept a fost vițelul ucrainean s-a văzut: țara-i în haos. Civil, necivil, războiu-i război și consecințele-s cumplite. S-ar părea că Basarabia consideră posibil scenariul unei „neutralități profitabile”, jucând la două capete și mizând pe un „echilibru” ce i-ar aduce avantaje și dinspre Vest (ca și până acum, din România), și dinspre Est. Motiv pentru care mă tem că politica Bucureștiului față de frații noștri de peste Prut s-ar mai cuveni cumva regândită, nuanțată…