De la una, la alta

Enorm a investit (și a pierdut) România în războiul de zece ani dintre băsiști și anti-băsiști! La noi, a face politică a însemnat să fii pentru sau împotriva marinarului, cale de mijloc nu există, orice alte ținte sunt minore, orice alte dispute, neimportante. Cu energia de toate tipurile păgubos irosită de-a lungul unui deceniu, se putea săpa din nou Canalul Dunăre-Marea Neagră și construi trei autostrăzi Comarnic – Brașov!
Singurul câștig este învățătura de minte: nu-i deloc recomandabil să se instaleze căpitani de vas la Cotroceni. Sunt obișnuiți să comande discreționar și să însemne autoritatea supremă, imposibil de contrazis, un fel de Dumnezeu adjunct ce emite, pe mare, și certificatele de naștere, și cele de deces, căsătorește, autorizează ceremonii funerare, pedepsește și recompensează conform devizei „statul sunt eu! – deviză pe care o preiau neschimbată și-n exercițiul prezidențial. Nu-s vinovați până la capăt: așa i-a învățat și i-a deprins marinăria că-i orânduită lumea, unul să comande și ceilalți să execute fără crâcnire, poveștile cu democrația, Constituția, Justiția, n-au nici trecere și nici căutare la bord. Dimpotrivă! Practic, România a irosit un deceniu în lupte sterile; dacă s-a mai dres și s-a mai cârpit câte ceva pe ici-colo, s-a izbutit în puținele răgazuri în care se mai ogoia disputa sus Băsescu/jos Băsescu! Din păcate, finalul mandatului prezidențial este de tot lamentabil. Traian Băsescu nu-i un oarecine, este un politician inteligent, sagace, tenace, pe care l-au compromis tarele de caracter, poate și anturajul (el și l-a selectat!), dar, zic eu, mai ales mult prea firavul bagaj cultural. Nu cred că Iohannis este o soluție, d-apoi chiar Soluția. Nația română va voi președinte român; să ne amintim că, deși l-a prețuit și respectat pe Carol I, poporul nu i-a spus niciodată altfel decât „neamțul”. Aduce a discriminare? Nu cred, asta-i istorie și-atât.
*
A-nceput să scadă ziua! După ce că zacem câte șapte luni în casă jinduind verdele verii, iată cum râvnitul anotimp pur și simplu ni se strecoară printre degete: azi îl vedem, mâine-poimâine… n-o să mai fie. Și cât de minunată e Bucovina acum, când frunzișul încă nu-i colbăit, sânzienele umplu văzduhul cu aromă de miere, margaretele smălțuiesc vesel poienile, coroana molizilor este tivită cu verdele crud al mugurilor noi, hribii de pe pârâul Floarei se ițesc rotofei de sub cetina tânără și de sus, de la „Palmă”, obcinile par a văluri tot mai albăstrui până dincolo de zare… La Pensiunea „Lucreția” de la Vama, a clocit păunița și-a ieșit noua generație de codate, iar veverițele obraznice intră pe fereastră în căutarea nucilor ascunse… O bucurie luminoasă și tihnită ar fi peste tot și toate, dacă n-am ști că ziua a început să se micșoreze și nu s-ar apropia iar cele șapte luni de zgâit pe fereastră în așteptarea primăverii…
*
Onorabile comentariile trimișilor tv. la Campionatul Mondial din Brazilia, dar nu putem să nu constatăm deplina încuibare în transmisiile sportive a unor incorectitudini (devenite poncife) care ciobesc mai mult logica decât gramatica. Sintagma unanim utilizată „X degajează balonul” e-o prostie. Nu balonul este degajat, ci câmpul de joc. Dicționarul spune că „a degaja”, din fr. „dègager”, înseamnă „a elibera un loc, a înlătura un obstacol, a debloca.” La fel de incorecte și exprimările de genul „obține un fault”, sau „beneficiază de un fault.” Faultul este infracțiunea, de obținut, se obține lovitura liberă. Iar să beneficiezi de o cotonogeală, asta-i, cum ar spune cine știm noi, „total aiurea”.
*
Ziceam că-i vorba despre un proiect cu termen ceva mai îndepărtat, dar guvernanții chiar se grăbesc să ne lase cu doar 6.000 km. de cale ferată (din 20.000) în toată România. Și asta taman când Uniunea Europeană recomandă resuscitarea trenului, mijloc de transport ieftin și puțin poluant. Nici o șansă, însă, la noi: imposibil să se găsească fonduri pentru reabilitarea unei rețele atâta vreme lăsată în paragină, iar pe de altă parte, de ce să repari, dacă trenul nu mai are clienți nici la marfă, nici la călători?
Așa că… rămâne cum am vorbit în tren.