– Componenții Ansamblului „Bucovina” al Școlii Populare de Arte „Ion Irimescu” Suceava sunt pregătiți să facă față exigențelor unor suite de dansuri populare din zonele folclorice reprezentative ale țării, dar și dansurilor de societate sau latino
Ansamblul „Bucovina” al Școlii Populare de Arte „Ion Irimescu” Suceava este emblema acestei instituții culturale, dar și a Bucovinei, în general. În spectacolele din țară și străinătate, artiștii amatori, dar foarte bine pregătiți de oameni profesioniști și inimoși, arată lumii întregi că Bucovina este un zăcământ nesecat de talente, o zonă în care oamenilor le place să joace, să cânte, să se bucure de viață.
Un prim pas spre performanță este și acela în care pășesc pentru prima dată într-o sală de dans și urmează curs de dans popular sau dans de societate. Ca în orice „familie”, există și multe peripeții, astfel că și componenții Ansamblului „Bucovina” au trecut prin multe tărășenii, unele dintre ele povestite chiar de cei care țin frâele acestui grup de tineri talentați – elevi și foști elevi ai Școlii Populare.
– Spectacol la Helsinki
Ansamblul „Bucovina” a susținut un spectacol extraordinar la Helsinki, pe 25 aprilie 2005, la invitația Ambasadei României de la Helsinki. În același timp, România semna tratatul de aderare la Uniunea Europeană.
Călătoria până la Helsinki nu a fost lipsită de peripeții pentru artiștii din Suceava. Coregrafa Ansamblului „Bucovina”, profesoara Viorica Iosif, ne-a povestit că era cât pe ce să rateze acel spectacol. „Deși aveam toată documentația în regulă, la granița dintre Ucraina și Polonia, vameșii ucraineni ne-au ținut în vamă 11 ore. Am pierdut feribotul, a trebuit să mai așteptăm alte două feriboturi. După mai multe ore de așteptare am ajuns”, își amintește profesoara.
Tinerii au ajuns la sala de spectacol cu puțin timp înainte de ora începerii acțiunii. Nimeni nu a avut timp de dușuri sau machiaj. Doar s-au schimbat de hainele de pe drum și au „intrat” în costumele de scenă. Obosiți, dar cu zâmbetul pe buze, sucevenii au primit aplauze la scenă deschisă și i-au impresionat pe toți oficialii de la Helsinki.
– „Hora”, rebotezată
Actualul ansamblu ce activează la Școala Populară de Arte „Ion Irimescu” Suceava a purtat o altă denumire până în 2005. Ansamblul se numea „Hora” și a funcționat sub această denumire în perioada 1968 – 1989, a urmat o perioadă de pauză, apoi, din anul 1998 până în 2005.
Deși directorul Școlii Populare de Arte – Petre Horvat – își dorea de mai demult să schimbe denumirea ansamblului, pentru că avea nevoie de un nume reprezentativ pentru zona noastră, mai ales peste hotare, argumentul care l-a convins imediat a venit de la Viorica Iosif.
Aceasta i-a povestit directorului Horvat că, din câte știe ea, „horă” – în țările nordice (Suedia, Finlanda) – se traduce prin „curvă”. Nu era potrivit să meargă cu această emblemă tocmai la spectacolul de la Helsinki, așa că, de comun acord, au rebotezat ansamblul folcloric, astăzi el fiind cunoscut după denumirea de „Bucovina”.
– De la amatori, la profesioniști
Ansamblul „Bucovina” cuprinde opt perechi de dansatori, elevi și studenți care urmează cursurile Școlii Populare de Arte, dar și absolvenți ai acestei școli, de care se ocupă trup și suflet și, de multe ori, cu bani din buzunarul propriu, profesoara Viorica Iosif.
Pe lângă dansatori, ansamblul cuprinde și o formație instrumentală, condusă de profesorul Petrică Oloieru. Și în echipa de dansatori, și în cea de instrumentiști sunt selectați cei mai buni elevi ai școlii.
Deși amatori, elevii Școlii Populare de Arte au progresat foarte mult ajungând, după cum spune chiar coregrafa lor, „nu perfecți, dar perfecționiști”. Se muncește mult, câte patru ore pe săptămână, iar înaintea unui spectacol mult mai mult, dar cu rezultate.
„Sunt nevoită, uneori, din cauza restricționării locurilor, ca într-o deplasare să iau doar patru sau șase perechi de dansatori, ceea ce este frustrant pentru ceilalți componenți ai ansamblului, care sunt la fel de buni”, ne-a povestit Viorica Iosif.
Unii dansatori au depășit, de-a lungul anilor, nivelul de amatori, și au intrat cu brio la Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” Suceava (Costel Lazurcă, Alexandru Aioanei, Ionuț Daraban, Mihai Nicoară, Iulian Munteanu).
– De la populară, la rumba
Un lucru inedit, dar în același timp lăudabil, este acela că toți componenții ansamblului folcloric dansează la fel de bine dansuri de societate, standard (vals, tangou, slow foxtrot) sau dansuri latino-americane, dansuri latino (samba, cha cha, rumba, salsa sau merengue).
Dansul le merge, tinerii sunt talentați, unii dansează de aproape șapte ani, grupul s-a omogenizat, iar cei care vin din urmă, au după cine „să se dea”.
O problemă mai spinoasă este aceea a costumelor de scenă. Dacă e să vorbim de cele pentru dans de societate și latino, este suficient să spunem că Viorica Iosif le-a creat, cusut și plătit din buzunarul propriu.
Nici la segmentul folclor situația nu este tocmai roz. Cei 16 artiști au pregătite tot atâtea suite de dansuri din toate zonele folclorice reprezentative ale României: două din Moldova, Bucovina, Ardeal, Banat, Oltenia, Dobrogea, Transilvania, etc.. Fiecare zonă are specific un costum popular. În ultimii doi ani, conducerea Școlii Populare de Arte a achiziționat două rânduri de costume, dar celelalte…
Fiecare rând de costume are o poveste. În 1998 au fost recuperate de la Centrul de Creație Suceava câteva costume populare, aflate într-o stare deplorabilă (mucegăite, murdare, rupte). A fost din nou rândul Vioricăi Iosif să le „bibilească”, să le curețe și să le facă utilizabile. Alte costume au fost făcute, cap – coadă, de mâinile ei, în timpul liber, acasă.
– Lipsa banilor, o piedică
La sfârșitul fiecărui an, Școala Populară de Arte „Ion Irimescu” își face un plan de activități pentru anul următor, pentru care primesc și bani de la Consiliul Județean. Sunt, însă, multe alte evenimente culturale, festivaluri naționale și internaționale, la care Ansamblul „Bucovina” este invitat, dar, din lipsa banilor, artiștii rămân acasă.
De obicei, sucevenii ar avea nevoie doar de bani de transport, pentru că, pe teritoriul țării unde vor susține spectacole, sunt sponsorizați de organizatorii acelui eveniment. O soluție ar fi sponsorii locali. Nu însă la Suceava… „Problema cu sponsorizările este de fapt o , o , pentru că de cele mai multe ori te lovești de un refuz : acum avem ceva probleme, dar reveniți. Este clar că nu mai ai ce căuta. Nu te ajută nimeni”, ne-a explicat Viorica Iosif.
– Pasiuni în afara dansului
Chiar dacă tinerii ansamblului sunt cunoscuți pentru talentul pentru dans, ei mai au și alte pasiuni. Olivia Cârțu este foarte talentată la desen, grafică, Cristina Leț și Oana Iacob studiază vioara, în timp ce Mircea Maiorescu este pasionat de desen. Chiar dacă acum face doar dans, Suzan Otay, o fetiță de abia cinci anișori, are un talent deosebit pentru dans.
„Este cea mai frumoasă surpriză pe care am avut-o la dansul de societate. Chiar dacă selecția la noi se face la tineri cu vârsta între nouă și 25 de ani, acest ghemotoc de fetiță este extrem de talentată. Nu am putut să o refuz. Îl are ca partener pe Gabriel Hrițcu, un copil la fel de talentat, împreună, la repetiții, sunt aplaudați de colegii mai mari”, ne-a povestit Viorica Iosif.
– Vedete „școlite”
De-a lungul timpului, au urmat cursurile Școlii Populare de Arte instrumentiști foarte cunoscuți Alexandru Havriliuc, Leonard Zamă (Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu”), interpreți – vedete: Ștefania Rareș, Sofia Vicoveanca, Margareta Clipa.
La această instituție de cultură tinerii sunt „modelați” nu numai pentru a dansa bine sau pentru a cânta frumos, ci și pentru a fi pregătiți să se comporte în societate, să se poarte ca „artiști”. „Atât la dansurile populare, cât și la cele standard și latino, le explic copiilor și tinerilor foarte multe lucruri despre dans, de unde vine, pe cine reprezintă, le descriu costumul și facem într-un fel cultură. Ei rămân cu ceva informații și vor ști să răspundă dacă-i întreabă cineva ce dansează. De asemenea, când plecăm cu spectacole, trebuie să-i învățăm pe unii cum să se comporte într-un hotel, într-un oraș nou, într-un mijloc de transport. , le spun eu. Este ca într-o familie, în care se poate face și educație, dacă unii părinți au neglijat să facă acest lucru cu copiii lor în cei 7 ani de acasă. Sunt mulți copii cu părinții plecați în străinătate, ei crescând singuri”, ne-a mai povestit Viorica Iosif.
