De la rîs, la plîns amar, citind perlele candidaților la bacalaureat

Candidații la examenul de bacalaureat, sesiunea de toamnă, au reușit să-i amuze pe profesorii corectori cu ”perle” de tot felul deși, de cele mai multe ori, dascălii mai degrabă ar fi plîns de durere văzînd cît de sărace sînt cunoștințele unor tineri care aspiră la un loc în învățămînt superior.
Primul subiect, poezia „Aripi de argint” de Lucian Blaga. Candidații ar fi trebuit să răspundă la zece cerințe. Una din ele, respectiv a șaptea, suna astfel: „Motivează alternarea scrierii la început de vers cu majusculă și cu literă mică”, un răspuns bun fiind notat cu patru puncte.
În opinia unor candidați, „se folosesc majuscule la începutul ideilor, iar poetul scrie versurile cu litere mici deoarece nu mai este nici o idee” sau „poetul începe versul cu majusculă fiindcă cu literă mică nu rima”.
Cerința de a comenta versurile „De zile, săptămîni, de luni, de ani, mă pierd în ochii tăi, mîndră iubire. Ca din oglinzi ce singure nu mint, încerc să dobîndesc o dumirire, că aripile ce le simt în spate aievea sînt din pene de argint sau o părere doar de greutate” a fost rezumată astfel: „Aripile pe care poetul le simte în spate nu sînt o greutate și doar o părere”.
La al doilea subiect, candidatul trebuia să-și asume numele de Ion/Ioana Andreescu și statutul de absolvent de liceu. „Te afli într-o excursie la Sinaia, cu prietenii. Redactează, pe o pagină distinctă a foii de examen, o scrisoare de 15-20 de rînduri, adresată fostei tale colege, Mirela, în care să descrii un peisaj de munte a cărui frumusețe te-a impresionat. În scrisoare, vei integra adecvat (indiferent de ordine și de forma lor în context) următoarele cuvinte: călător, sud, vînt, bolovan, aripi, greutate. Data redactării scrisorii este 29.08.2005”, potrivit subiectului de examen.
Pentru unul din candidați, scrisoarea a fost foarte scurtă: „M-am apucat de alpinism de parcă aveam aripi și m-am trezit cu un bolovan în spate și din cauză la greutatea pe care am luat-o în ultimul timp nu pot să mă mișc așa bine și de aceea m-am gîndit să îți scriu o mică scrisoare cu data de 29.08.2005”.
Ultimul subiect avea drept cerință scrierea unui eseu de două-patru pagini, în care să fie ilustrate particularități ale romanului, prin referire la o operă literară studiată și publicată după al doilea război mondial. Astfel, candidații la bacalaureat au percepții diferite asupra romanului Moromeții.
„În roman sînt prezentate obiceiurile ale satului, jocul călușului, spălatul picioarelor”, scrie unul. „Cu trecerea timpului, Moromete se stinge din viață”, afirmă un altul. „Romanul «Moromeții» începe cu întoarcerea de la cîmp a lui Ilie Moromete împreună cu cei trei fii ai săi, autorul avînd cu el o nesfîrșită răbdare”, se arată într-o altă lucrare.
„Familia Moromete ia masa pe o masă arsă pe care Moromete o avea din prima căsătorie și care era și foarte mică. Ilie Moromete este personajul principal al romanului și întregul roman se învîrte în jurul lui”, afirmă un alt candidat.
„Cu toate că cearta lui Moromete cu Bălosul a fost fără motiv destul de exact, pomul a rămas neadjudecat”; „Ion Moromete era un om strîngător, acesta avînd grijă ca pămîntul să nu fie furat sau vîndut de unul din copiii lui”; „Moromete devine din ce în ce mai agitat și mai rău cu nevasta”; „Salcîmul pe care îl avea în fața vecinului său îl taie” și „Nică, fiul lui Ion Moromete se bagă paznic la un bloc” sînt alte aprecieri ce se regăsesc în lucrările de la proba scrisă la limba română.
Un alt candidat scrie că „Nicolae Moromete moare la aproape 80 de ani fără nicio boală anume” ori că „Moromete stă urcat pe un prag pentru aș vedea toată familia, fapt ce dă dovadă de autoritatea acestuia”.
Iar șirul „perlelor” continuă: „Vechea imagine a lui Moromete este distinsă, iar unitatea distinsă a familiei se reface”; „Băieții erau în conflict cu Moromete deoarece acesta nu face nimic, stă toată ziua, iar pe ei îi scoală cu noaptea în cap să plece la muncă și nu-i slăbește toată ziua cu ordine și porunci” ori „O dată semnalate cîmpurile de forță care declanșează tensiunile, desfășurarea acțiunii se precipită, personajele se mișcă tot mai repede, existența Moromeților începe să semene cu o avalanșă din roman”.
Într-o altă lucrare se arată că „primul volum are o viziune circulară”, în timp ce un alt tînăr constată că, „în intelectualitatea sa, Marin Preda abordează tehnica obiectivă și viața de la țară” ori că „Ilie se ducea în fiecare duminică în Poiana lui Iocan și le citea ziarul, iar acest lucru se destramă odată cu destrămarea familiei”.