Sfânta Evanghelie din Duminica Floriilor, care încheie Postul cel de 40 de zile al Sfintelor Paști, a fost rânduită de Biserică spre a fi citită în ziua sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, praznic numit în popor și Duminica Floriilor.
Mirul de mare preț al recunoștințeiMariei față de Iisus
În această Evanghelie se pomenește mai întâi de mirul de mare preț al recunoștinței Mariei față de Iisus pentru învierea din morți a fratelui ei, Lazăr din Betania, care era prieten al Domnului Iisus Hristos.
O sărbătoare a biruinței Sale asupra morții lui Lazăr
În al doilea rând, vedem în Evanghelia de duminică că Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim este o sărbătoare a biruinței Sale asupra morții lui Lazăr și o prefigurare sau anticipare a biruinței Sale asupra propriei Sale morți, prin învierea Sa din morți.
Se deschide Săptămâna Patimilor
În al treilea rând, această sărbătoare a Intrării Domnului în Ierusalim este o deschidere spre Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, pătimiri sufletești pricinuite de învinuirile mincinoase ale mai-marilor cărturarilor și fariseilor care Îl invidiau și Îl urau, dar și pătimiri pricinuite trupului Său prin umilirile și lovirile dureroase pe care le îndură ca urmare a judecății nedrepte a lui Ponțiu Pilat și a brutalității violente a soldaților romani. Textul Evangheliei din această zi prevestește și conflictul dintre Iisus și căpeteniile cărturarilor și fariseilor care, în taină, s-au hotărât să-L omoare pe El și pe Lazăr, deoarece mulți iudei credeau în Iisus mai ales după ce El a înviat pe Lazăr, cel mort de patru zile.
Ramurile înverzite și florile din Duminica Floriilor, simbolul virtuților din suflet
Duminica Intrării Domnului în Ierusalim este și o zi care prevestește Învierea lui Hristos, ea fiind, într-un fel, un Paște anticipat, o arvună a biruinței iubirii smerite și jertfelnice a lui Hristos-Dumnezeu asupra păcatului și asupra morții, iubire mai tare decât răutatea izvorâtă din ură și invidie, trădare și lașitate, din lăcomie de bani și de putere lumească trecătoare, precum și din violență ucigașă.
De ce purtăm în această zi ramuri înverzite de copaci, în special salcie, și flori?
Florile credinței cultivate prin post și rugăciune.
Vecernia din Vinerea dinaintea Sâmbetei lui Lazăr spune clar în cântările ei că acum s-au împlinit cele 40 de zile de post. Iar Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor fac, așadar, trecerea spre o altă săptămână, care nu mai face parte din cele 40 de zile de post, ci este un timp mai sfânt și mai sfințitor, fiind timpul totalei participări mistice sau tainice a creștinilor ortodocși la Sfintele și Mântuitoarele Patimi ale lui Hristos, pentru ca noi oamenii să ne despătimim de patimile rele sau păcătoase din firea omenească, patimi care au pricinuit odinioară răstignirea și moartea lui Hristos. În acest sens, florile pe care le purtăm în mână în Duminica Floriilor reprezintă florile virtuților adunate în timpul postului, și anume: lumina rugăciunii, smerenia postirii, bunătatea inimii milostive și darnice, curăția minții dobândită prin pocăință, sfințirea sufletului și trupului. Toate acestea sunt florile iubirii smerite și sfinte a creștinului față de Dumnezeu și față de semeni. Florile duhovnicești cultivate în timpul postului sunt aduse lui Dumnezeu ca daruri cultivate în ogorul sfânt al Bisericii lui Hristos, cu harul Duhului Sfânt.
Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu ca și noi, care purtăm în mâini ramuri de salcie smerită, să ne smerim și să primim cu evlavie pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care intră acum nu numai în Ierusalim, ca odinioară, ci și în sufletul nostru și în casa noastră, aducându-ne pace și bucurie, spre slava Lui și mântuirea noastră. Amin!
† Daniel, Patriarhul României
