De la ciumă la coronavirus (5 b). Măsuri și… compromisuri

Film.Nici un film porno nu are scenariul atât de pervers ca mintea unei femei – aflate în carantină la domiciliu – în timp ce soțul, aflat la serviciu, nu-i răspunde la telefon!
Informare(corectă). ”Iată mai jos doar câteva sfaturi oferite de specialiști în psihologia comunicării: În ceea ce privește mesajele de pe internet, ar trebui să eliminăm din sfera «posibilului informativ» toate mesajele cu intenții manipulatorii: 1) cele care nu indică una sau mai multe surse de încredere; 2) cele care se termină cu îndemnul imperativ: „Dă-l mai departe!”; 3) cele cu titluri care sună alarmist, incredibil ori conspiraționist, titluri care conțin superlative sau cuvinte ce trimit la conspirație și secretomanie («Adevărul din spatele Coronavirusului»; «Fața ascunsă a…»; «Mâna invizibilă a…»); 4) cele cu titluri care anunță un conținut probabil exagerat, răstălmăcit ori de-a dreptul mincinos: stări emoționale extreme («înfiorător»; «sfâșietor»; «dramatic») sau exagerarea și extraordinarul («fabulos»; «colosal»; «catastrofic»; «incendiar»). În privința site-urilor de știri, ar trebui să nu le credităm pe cele care: 1) nu au în descrierea lor o redacție prezentată și nu au un semnatar asumat (un redactor, editor etc.) al articolelor prezentate; 2) nu au o adresă de contact transparent anunțată și o persoană de contact, date utile și chiar necesare pentru un eventual drept la replică; 3) nu publică detalii referitoare la sursele articolelor; 4) nu oferă date despre sursele fotografiilor pe care le folosește; în mod normal, fotografiile pot proveni fie de la un fotoreporter al redacției, fie de la o agenție foto, iar proveniența lor trebuie precizată. ” (D. Borțun)
Măsuri.”La Londra, «Ordonanța (…) cu privire la molima de ciumă 1665» prevedea și păstrarea curățeniei străzilor, a caselor, depozitarea gunoiului în afara orașului și eliminarea din consum a unor alimente nesigure. Erau interzise cerșetoria, vagabondajul, spectacolele, petrecerile, iar programul cârciumilor era restricționat (Defoe). Și numărul berăriilor a fost redus, fiind închise acelea care produceau berea în condiții insalubre sau aveau clienți suspecți. Exista credința că ciuma atacă oamenii săraci, mai ales cei care suferiseră de curând de foamete (Delumeau). Samuel Pepys consemna cazuri de mortalitate în speluncile Londrei: «Sărmanul Will, care ne vindea bere la ușa sălii, a murit, împreună cu soția și cei trei copii ai lui, se pare că toți într-o zi. Apoi acasă, prin City, sperând că, trecând doar, nu mă voi molipsi, dar cred că în viitor n-o să mai trec pe acolo». Și brutăriile au fost supravegheate, pâinea fierbinte neputând fi vândută deoarece se credea că prezintă riscuri. Lordul-primar a dat ordin ca lumea să nu mai iasă după orele 9 seara, se pare, pentru ca să poată bolnavii ieși să ia aer. Cronicile ciumei susțin la unison că ciuma a dus la interzicerea comerțului, închiderea prăvăliilor, închiderea bisericilor, interzicerea tuturor distracțiilor, evacuarea spațiilor publice (Delumeau). (Radu F. Bruja, ”Epidemia de ciumă de la Londra din anii 1665-1666”)