De la ciumă la coronavirus (14). Zaiafet

Motto. ”Stăpâni să-mi fie cei doi români, / Dor și Neliniște.”(Emil Botta, ”Ciclu”)
Datorii.„La 1807, situația rămâne neschimbată, însă capătă mai multă concretețe contabilă, în accepțiunea că între 71% și 79% din veniturile colectate anual la vistieria valahă luau drumul Constantinopolului (pe cale oficială sau neoficială), potrivit unui raport asupra Țării Românești și Moldovei întocmit de către Charles Frédéric Reinhard, consulul general al Franței în Țările Române, la solicitarea împăratului Napoleon I Bonaparte. La 1807, veniturile Țării Românești erau evaluate de către diplomatul francez undeva la 5.000.000 – 5.500.000 de piaștri. Obligațiile și cheltuielile oficiale datorate Porții otomane de către Țara Românească (în virtutea hatișerifurilor sultanale) erau la acea dată: 1. tributul sultanului, în valoare de 619 pungi (309.500 de piaștri), 2. ploconul de Bairam, în valoare de 90.000 de piaștri și: 3. Richiabia, în valoare de 40.000 de piaștri, totalizând 439.500 de piaștri (adică mai puțin de 10% din volumul veniturilor colectate anual de către vistieria valahă). La aceste cheltuieli oficiale se adăugau însă cele neoficiale, cum erau darurile obișnuite, în cuantum de 760.000 de piaștri, cheltuieli anuale pentru păstrarea tronului (pentru menținerea în domnie), în cuantum de 750.000 de piaștri și cheltuielile de numire ale unui nou domn (adică avansurile și darurile pe care este obligat să le facă pretendentul fanariot la domnie spre a-i înlătura pe ceilalți competitori la tron), în cuantum de 2.000.000 de piaștri, totalizând 3.510.000 de piaștri (adică între 63% și 70% din volumul veniturilor colectate anual de către vistieria valahă). Totalul obligațiilor fiscale datorate de către Țara Românească, pe cale oficială sau neoficială, vistieriei otomane și demnitarilor otomani la 1807 erau în cuantum de 3.949.500 de piaștri (ceea ce reprezintă între 71% și 79% din veniturile anuale. Dacă luăm în considerație și faptul că administrația internă a Țării Românești (pentru plata salariilor dregătorilor și ale perceptorilor fiscali însărcinați tocmai cu încasarea dărilor) cheltuia anual aproximativ 800.000 de piaștri, este evident în acest caz că „investițiile pentru dezvoltare”, dezvoltarea infrastructurii sau oricare alte îmbunătățiri aduse calității vieții „lăcuitorilor” erau „pe ultimul plan și aproape nule” de-a lungul secolului al XVIII-lea, în timpul domniilor fanariote.
Zaiafet.Un alt eveniment („un zeefet domnesc”), prilejuit de prezența capitala valahă a unor înalți demnitari și dregători otomani, în calitatea de oaspeți ai domnului Gheorghe Hangerli (1797-1799), și în centrul căruia se găsesc „femeile publice” ale Bucureștilor (care încântă simțurile pașalelor și agalelor otomane în calitate de presupuse „cocoane ale boerilor veliți”), este menționat de către Dionisie Eclesiarhul, în ”Cronograful Țerei Rumânești”: ”Deci într’acea vreme a venit căpitan-pașa cu agalele lui la București, și acolo petrecând doauă săptămâni, făcutu-i-a vodă zeefeturi, și a zâs căpitan-pașa lui vodă, să cheme pe boerii cei mari cu cocoanele lor la zeefet, și chemând vodă boerii, a venit după poruncă, dar fără cocoane. Vodă văzând că n’au venit cu muerile lor, nu i-a silit, ci a trimis pe postelnicul cel mare și pe cămărași de au adus mueri podărese curve, și cârciumărese, însă au ales mueri mai chipeșe și mai frumoase, și le-a îmbrăcat cu haine frumoase din cămara lui vodă, făgăduindu-le daruri domnești, numai să facă toată voia lui căpitan-pașa și a agalelor lui, și să se sloboază la chefuri. Deci la vremea mesii le-a poftit la masă să șează cu boerii, și aducându-le velpostelnicul, le-a numit că sunt cocoanele boerilor, arătând: eată aceasta e Brâncoveanca, aceasta Goleasca, aceasta e Corneasca, aceasta e cutare, și aceasta e cutare Filipeasca. Căpitan-pașa văzându-le s’a bucurat și șezând toate la masă cu boerii și vodă și căpitan-pașa cu agalele, zicându-le musicile la masă, și după de au mâncat s’a sculat, și ridicând masa a poruncit căpitan-pașa să joace boerii cu cocoanele lor, și au și jucat, și țiiând jocuri până seara, și earăși, după masă jucând până în puterea nopții și încetând, a zâs căpitan-pașa lui vodă, să-i oprească pe una mai aleasă pentru culcare, că știe el cum sunt bucureștencele iubitoare de împreunări, și așa s’a și făcut, și celelalte le-a dat la paturile agalelor. Și boerii s’au dus la casele lor, poruncind vodă postelnicului să spue muerilor să le fie cu voie. Ear dimineața a dăruit Turcii pe mueri bine, socotind că sunt cocoanele boerilor, și le-au slobozât. Apoi cămărașu le-a desbrăcat de hainele cu care le-a fost îmbrăcat și le-a dat drumu.
Provocare.Lumea se confruntă cu cea mai gravă provocare după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Este afirmația care se aude de cele mai multe ori atunci când se vorbește despre amploarea crizei provocate de noul coronavirus. Epidemiologii s-au temut de foarte mult timp de izbucnirea unei asemenea pandemii, problema care s-a pus fiind nu „dacă”, ci „când”. Istoria cunoaște numeroase crize, unele transformându-se în momente de inflexiune care schimbă cursul evenimentelor. Cât de mult se va schimba lumea noastră după încheierea crizei medicale? Și cum se va încheia ea? Vom relua lucrurile exact de unde le-am lăsat? Vom continua să facem lucrurile în același fel ca înaintea izbucnirii pandemiei, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat? Sau vom încerca să găsim soluții pentru criza globală în care omenirea se află? Modificările climatice pot ridica și alte probleme, mult mai mari, în scurt timp. Rupturile și disfuncțiile economice venite ca efecte colaterale ale pandemiei pot deveni mult mai frecvente, aducând și mai multă incertitudine în societățile noastre. Dar virusul a produs și un alt efect colateral, la care cei care au crezut că a venit prilejul pentru a reîmpărți puterea și influența la nivel mondial nu s-au gândit. Criza s-a dovedit la fel pentru toți. Virusul nu cunoaște granițe, ideologii, propagandă. Mari sau mici, din Asia până în America, virusul îi tratează pe toți la fel. Și toți suntem în aceeași barcă. Reașezarea lumii, după coronavirus, ar putea însemna nu altceva decât acceptarea gândului că nu ne putem salva separat, ci numai cu toată barca. Și ar fi o schimbare majoră.” (Ion. M. Ioniță).
Motto.PCR. Unui fost activist de partid: ”Prin PCR (testul covid – n.a.) urmează-a se testa / Și umblă ca suveica la statíve: / E pentru prima oară când ar vrea / Ca rezultatele să-i fie … negative.” (după N. Mătcaș)