De la ciumă la coronavirus (12). Boccacio

Motto. Întrebare: Dacă intrăm tot mai mulți în carantină și suntem obligați să rămânem la domiciliu, ce credeți: va crește natalitatea sau rata divorțurilor?
Măști.”Din 15 mai purtatul măștii a devenit obligatoriu. Va fi dificil și costisitor pentru cei cu mai multe fețe.” (Emi Iavorenciuc).
Cinste. „ – Dumneata ai dreptate, Rambert, ai întru totul dreptate, și pentru nimic în lume n-aș vrea să te fac să te întorci de la ceea ce ai de gînd și care mi se pare ceva drept și bun. Trebuie totuși să-ți spun următoarele: nu este vorba de eroism în toate astea. E vorba de cinste. Este o idee care poate să te facă să rîzi, dar singurul mod de a lupta împotriva ciumei este cinstea. – Ce este cinstea? zise Rambert, cu un aer deodată serios. – Nu știu ce e cinstea, în general. Dar în cazul meu știu că ea constă în a-mi face meseria. – A! zise Rambert furios, eu nu știu care e meseria mea. Poate că într-adevăr greșesc alegând iubirea. Rieux îl privi pătrunzător: – Nu, zise el cu putere, nu greșești.” (Albert Camus, ”Ciuma”).
Izolare.Eu doresc să fiu izolat undeva, prin iulie…la un hotel de 4 stele, cu vedere la mare și all-inclusive. Garantez să stau acolo cuminte….mai mult decât 14 zile!
S.F. În anii ’80 se zvonea că în 2020 vom călători pe alte planete. Pe dracu! Abia acum învățăm să ne spălăm pe mâini!
Limbă. Măria către Ion: – Ioane, cum se spune corect: funicular sau furnicular? Ion, cu calmul său ardelenesc: – La ce?
Precauție. (ori…dreptul feminin la replică?). De tri ori m-am pornit – în aste zile astea, de stat acasă – să-i zâc muierii c-o turnat prea multă sare în ciorbă, da’ m-am răzgândit, c-avea sucitoru’ la îndămână. Și ea nu-i zâce ”sucitor”, îi zâce – de când se uită la TV – ”replică”! Are drept la replică…prin sucitor!
Dilemă.Cum ar fi să te prindă carantina la amantă? Întreb, pentru un prieten…
Carantină(și flori). – Ioooi, ce frumos, mi-ai adus flori…sunt mușcate? – Nu, femeie, sunt smulse din fața blocului!
Dramă.Ăsta necaz: Bărbatul amantei mele a intrat în carantină la domiciliu și eu sunt încă în dulap…
Risc.V-ați burdușit frigiderele? Ok. Acu’ rugați-vă să nu vi se ia curentul!
Decameronul.Giovanni Boccaccio se afla în Florența când a izbucnit ciuma neagră, în martie 1348. Se pare că epidemia provenea din sudul Italiei, adusă cu vapoarele care transportau condimente din Orientul Îndepărtat. Șobolanii o aduseseră până în Toscana. Scriitorul și poetul avea vreo treizeci și cinci de ani. Fără acea teribilă experiență – se zice că ciuma a decimat o treime din cei o sută treizeci de mii de locuitori ai Florenței – el n-ar fi scris ”Decameronul”, capodoperă absolută și operă de referință în proza occidentală. Ar fi rămas, probabil, ca și până atunci, un scriitor intelectual și elitist, care prefera latina limbii populare, fiind preocupat mai degrabă de expuneri teologice, clasice și erudite decât de o creație literară inedită, – genială, peste veacuri! – și accesibilă marelui public. Experiența ciumei bubonice a făcut din el un alt om, fiind decisivă pentru nașterea marelui narator ale cărui povestiri vor avea numeroși cititori de-a lungul secolelor, în toate părțile lumii. Într-un anumit fel ciuma – apropierea morții atroce – l-a umanizat, apropiindu-l de oamenii obișnuiți despre care nu știa mare lucru (tatăl lui fiind un negustor înstărit).
Holeră.Nicio boală nu a întrecut însă spectrul înfricoșător al ciumei răbufnite în secolul al XVIII-lea în Orient și care s-a abătut cu cruzime asupra teritoriilor din răsăritul Europei. Imperiul otoman era unul dintre focarele permanente de contaminare cu ciumă, boală care a devenit endemică la sfârșitul secolului al XVIII-lea în Țara Românească. Armatele străine de ocupație, cele ruse îndeosebi, au adus cu sine de fiecare dată acest flagel mai ales în timpul campaniilor din 1769-1774 și 1806-1812, iar în perioada 1828-1834 a fost adusă holera. Ceea ce multiplica efectele mortale ale unei epidemii de ciumă în Țara Românească era inacțiunea autorităților. Conform Memoriilor generalului adjutant rus Pavel Vasilievici Ciceagov (comandant militar suprem al armatelor țariste dislocate în Țara Românească și Moldova în timpul războiului ruso-turc din perioada 1806-1812), după pilda turcilor, care respectau ciuma ca trimisă din ceruri și care nu făceau nimic pentru a-i opri urmările distrugătoare, ”moldovenii și valahii, plini de aceleași prejudecăți, așteaptau fără mijloace de precauție acest flagel și i se supuneau cu resemnare.” La 13 octombrie 1716, conform raportului căpitanului austriac de Sainte-Croix, se precizează faptul că domnul Țării Românești s-a îndepărtat de București, datorită ciumii care bântuie orașul, într-un loc mlăștinos, la o zi bună distanță de capitală, în care două dintre străzile principale au fost izolate din cauza epidemiei de ciumă. O altă mențiune care să confirme manifestarea teribilei maladii a ciumei pe teritoriul valah la începuturile domniilor fanariote în Țara Românească, provine dintr-o însemnare din epocă și face referire la anul 1717, marcat de ciumă și foamete. Șerban, staroste de negustori, întărește și el, la 16 august 1719, mențiunile documentare privitoare la existența ciumei pe teritoriul principatului valah în această perioadă: ”Într-o duminică fiind, la 3 ciasuri de noapte, la Mostiște, s-au născut fiica noastră ce dentâi, Anița, botezând-o măria sa doamna Marica a răposatului bun domnu Costandin Brâncoveanul voevod, aflându-se fugită de frica ciumii care bântuie în țară, la satul mării sale la Obilești.”