Firma S.C. C&I COMSERV S.R.L. are un nume cu ceva rezonanță din breasla industriei alimentare. Vă asigur, însă, că domeniul de activitate a S.R.L-ului în cauză este transportul în comun. Carnea de porc, de vită sau de pasăre, legumele sau fructele sunt prezente doar între feliile de pâine sau în pungile de plastic din sacoșele călătorilor cu o destinație precisă: astâmpărarea foamei. Pe lângă întreprinzătorul de succes în ale transportului câștigă și călătorul, beneficiarul transportat. Câștigul vine foarte ușor. Trebuie doar să te trezești de dimineață, sucevean fiind, să urci într-un microbuz al firmei de succes și să pleci la Târgu Mureș. Condiția e simplă, e necesar să plătești biletul la urcare. Prețul unui bilet este de 40 lei. Până la Târgu Mureș, schimbi microbuzul și, bineînțeles, șoferul la Bistrița, pe încredere. La finalul acestei experiențe câștigi un bilet tipărit de casa de marcat în valoare de 45 de lei.
La film, la Râciu
Cu acest neașteptat profitm-am trezit zilele trecute și eu nevoit să ajung la Râciu, o comună nu oarecare, la 25 km de Târgu Mureș. Prin urmare am plecat din Suceava de dimineață și la ora 13 și jumătate microbuzul a oprit în Târgu Mureș la autogară. La „ora doi”, după spusele unui tânăr blond, angajat la biroul de informații, aveam plecarea la Râciu.
La Râciu am admirat peisajul românesc deosebit cu care sunt obișnuit din călătoriile mele prin țară, precum și faptul că această comună este foarte aproape de Europa. Ce? Au resurse naturale? Nu este nici o comună din România cu vreun dezavantaj din acest punct de vedere. Faptul că în zona comunei Râciu gazele naturale și apa nu lipsesc nu e un dar de la natură, ci e rodul activității unui primar destoinic, Ioan Vasu. „Resurse naturale”, gazele naturale și apa curg subteran cuminți prin conducte care în final înțeapă aproape fiecare casă din Râciu, unde asigură tot confortul. “Sistemul de canalizare e aproape finalizat”, spunea primarul și parcă mai șoptea ceva unui consătean de-al său: “ar mai fi un proiect European de câteva sute de mii de euro”.
Și asta nu e tot, recent s-au derulat evenimentele „Festivalului Filmului Românesc de Scurt Metraj SPS TALENT CAMP RÂCIU 2010”, organizat la Râciu de un grup de tineri ai teatrului TEATRU – 74 și SPUNEPESCURT.RO. La Râciu am participat la acest festival în postura de concurent cu o animație selectată pentru competiție. La SPS TALENT CAMP RÂCIU 2010 artiștii competitori din toate colțurile țării au înscris aproape 90 de filme și animații de scurt metraj, iar în urma preselecției au rămas doar 46 de creații din care au fost selectate cele mai bune filme și animații de un juriu abilitat pentru cele patru premii ale festivalului.
Aflat la prima ediție, festivalul nu s-a bucurat de un buget deosebit, în schimb organizatorii și gazda acestuia au compensat acest ușor dezavantaj prin pricepere -management experimentat -, inventivitate și voluntariat. Prin diversitatea programului – proiecțiile de scurt metraje românești premiate la festivalurile internaționale, workshop-urile cu Marius Iacob, Mihai Fulger, Alex Mărgineanu și Bogdan Filip, reprezentațiile trupei Teatrului 74, proiecții de filme românești de lung metraj, precum și alte surprize tăinuite până la anumite momente de către organizatori – evenimentul de la Râciu a adunat zeci de pasionați în ale filmului și mulți curioși. Discuțiile ambițioase și energice, improvizațiile tinerilor participanți competitori din timpul workshop-urilor au alungat cele mai mici temeri de monotonie.
Aceste câteva cadre decupate din filmul festivalului, împreună cu savoarea bucatelor ardelenești, pregătite cu grijă de către gospodinele râcence, de care ne-am bucurat cu toții, pe fundalul unui decor peisagistic rural și firesc, definesc, pe scurt, în concepția mea Festivalul Filmului Românesc de Scurt Metraj : SPS TALENT CAMP RÂCIU 2010, primul festival de film de scurt metraj din mediul rural din România.
Rețeta pentru terapia de Râciu
Dacă ești prin zonă și treci prin Râciu amintește-ți de argila cu proprietăți terapeutice de acolo. Zona de exploatare a argilei de Râciu merită văzută. Curiozitatea m-a împins într-acolo. „Călăuza” mea, desemnată de una din bucătăresele Căminului Cultural, Stănică, mi-a indicat exploatarea fără să-i semnalez eu prezența. Ne-am oprit. Un gard înalt înconjura nu mai mult de un ar de teren. Poarta era deschisă, așa că am intrat pentru a analiza zona. Suprafața exploatată este foarte mică, argila de Râciu se sesiza ușor, fiind de culoare albastru-vinețiu. Atelierul de procesare a materiei prime, de dimensiuni reduse, era fără cenzură. Se vedeau două, trei utilaje cu jgheaburi. Argila brută era depozitată în fel de fel de recipiente, care mai de care mai colorate. Nimic deosebit, doar prețul unui plic cu argilă de Râciu din farmaciile din țară și, spuneau localnicii, „din străinătate”. Sunt convins cea mai bună rețetă pentru terapie este Festivalul de Film Scurt Metraj de Râciu.
BOA, regiZOR DE ZOR
