La peste o jumătate de secol de când Marilyn Monroe făcea furori în „Domnii preferă blondele”, această teorie pare să fie în continuare valabilă. Mai mult chiar, plecând de la ipoteza că mass-media contribuie în mod decisiv la această „slăbiciune” a reprezentanților sexului tare pentru buclele blonde, un grup de cercetători americani a examinat toate ziarele și revistele mondene, de la Vogue la Playboy, iar rezultatul a fost clar: 30 la sută dintre doamnele fotografiate erau blonde. Debutul acestui an a marcat o revenire în forță a blondelor, fie ele naturale sau „contrafăcute”, aceasta fiind o dovadă clară a faptului că așa-numita „blonde power” încă există și este mai eficientă ca niciodată.
Blondele – în istorie
În plus, deși doar o femeie din 20 este blondă natural, cel puțin una din trei reprezentante ale sexului frumos se prezintă cu o podoabă capilară aurie, și asta grație zecilor de sortimente de vopsea. La urma urmei, din totdeauna, blondul este sexy, inegalabil și tineresc. Pe scurt, blondul înseamnă putere. După cum spune Joanna Pitman în cartea sa „Totul despre blonde”, încă din Antichitate blondele au avut „mai multă trecere” la reprezentanții sexului tare. Nu e deloc întâmplător că Afrodita, zeița frumuseții și a iubirii la greci, rebotezată Venus de romani, era reprezentată cu un superb păr blond în opera sculpturală a grecului Praxiteles, în anul 360 î.Hr. Mitul blondelor a luat naștere cu ea. Se credea că părul blond accentuează inocența și chiar divinitatea celor care se credea că o au, cu toate că nu toți zeii greci erau blonzi. Fascinația artiștilor pentru părul blond l-a făcut pe pictorul Rafael să creadă că și Fecioara Maria era blondă. Tot de la Afrodita, Boticeli a lansat moda părului blond la Veneția. Femeile din Roma antică obișnuiau să-și vopsească părul cu cenușă de fag și grăsime de crocodil. Dacă nu aveau grăsime de crocodil, foloseau grăsime de capră. Elementele de decolorare conțineau substanțe otrăvitoare care afectau părul. Deseori, doamnele împătimite de modă rămâneau chele și trebuia să cheltuiască mulți bani pentru peruci naturale foarte scumpe. O perucă blondă cu pudră aurie era un articol de lux. La rândul lor, vechii greci se dădeau și ei în vânt după părul blond. Femeile își decolorau pletele brune cu urină de măgar, doar pentru a fi pe placul partenerilor lor.
Blondele mileniului III
Fiecare epocă a conferit o altă semnificație pletelor blonde. De la Petrarca (1304-1374) care a elogiat cosițele blonde ale Laurei, la anii ’30, când mitul părului blond era legat de cel al rasei ariene în Germania nazistă, și până la divele hollywoodiene, de la Marlene Dietrich la Marilyn Monroe, care a preferat să își vopsească blond platinant insipidul său păr castaniu. Obsesia pentru blond continuă și în zilele noastre, când de pe coperțile revistelor sau de pe micile ecrane ne zâmbesc „blondine” fierbinți, care de care mai seducătoare. Este suficient să aruncăm o privire spre cinematografie sau muzică, unde așa-numita „blonde power” este clar la ea acasă, indiferent dacă divele sunt blonde natural sau nu. De la serafica Scarlett Johansson la Uma Thurman, de la superba Cameron Diaz la Renée Zellweger, de la aristocratica Gwyneth Paltrow la debutanta Naomi Watts, ca să nu mai vorbim de o „sexy bomb” precum Pamela Anderson, lumea filmului și-a ales deja reginele. Și ca să nu se lase mai prejos, și muzica are reginele sale blonde, de la Shakira la Britney Spears, de la Anastacia și până la Gwen Stefani.
Domnii preferă blondele, dar se căsătoresc cu brunetele
Cu toate acestea, eterna dispută brunete-blonde este în continuare vie și nu pare a fi soluționată vreodată. Stereotipul blondei prostuțe, întruchipat atât de bine de diva Marilyn, pare însă de mult depășit, iar în ultimele decenii am asistat la triumful unor femei blonde și strălucitoare, cu multă personalitate și, mai ales, inteligență. A fost nevoie de femei precum prințesa Diana, pe cât de fascinantă, pe atât de inteligentă, sau energica Sharon Stone din „Basic instinct”, sau regina muzicii pop, Madonna, care în anii ’80 a devenit simbolul unei senzualități puternice și hotărâte, pentru a reabilita imaginea blondelor. Însă, brunetele pot sta liniștite. O vorbă din bătrâni spune că „domnii preferă blondele, însă se căsătoresc cu brunetele”. Chiar dacă bărbații se simt atrași de blonde, la urma urmei tot cu brunete se căsătoresc, acestea fiind pentru mulți reprezentanți ai sexului tare prototipul femeii alături de care vor să își petreacă tot restul vieții.
(Click News)
