DE LA ADERARE LA INTEGRARE(II)

Pe fondul unei situații politice complicate / imprevizbile în România, actuala campanie pentru PE tinde a se îndepărta de temele majore privind construcția europeană și perspectivele României în cadrul acestui „mozaic instituțional” , situație în care electoratul român poate fi dezorientat; insuficienta informare cu privire la acest tip de vot politic se poate constitui într-o sursă de manipulare/îndepărtare a electoratului de la vot, ceea ce ar constitui un precedent periculos.
La baza construcției/consolidării UE, începând încă din anii ’50 și până în prezent, s-a aflat o viziune liberală de gestiune a vieții economice, viziune ce a inclus privatizarea unor sectoare controlate de stat, eliminarea barierelor tarifare / netarifare din calea schimburilor comerciale reciproce, creșterea competiției între toți „actorii” de pe piața comunitară, creșterea competiției de pe piața educațională, redefinirea rolului RD în viața economică etc.; această viziune liberală s-a dovedit a fi de un succes incontestabil, atât în plan economic cât și în plan social, argumentul fiind dat de actualul standard de viață al cetățenilor Europei unite. De pildă, în ceea ce privește PAC (Politica Agricolă Comunitară), UE administrează anual un buget de circa 44 miliarde Euro pentru a susține direct/indirect agricultura din toate cele 27 de țări membre; la bugetul invocat se adaugă subvențiile acordate de statele membre pentru agricultură , cum ar fi cele 400 milioane Euro pe care România urmează să le acorde direct pentru agricultura proprie (compensarea pierderilor suferite de fermieri, urmare a secetei, sprijin acordat cu acordul Comisiei Europene); așadar, actualmente agricultura comunitară include un complicat mecanism de susținere a prețurilor de piață la majoritatea produselor, mecanism ce asigură acestui sector cea mai amplă protecție posibilă. În baza mecanismului de protecție amintit, alături de sprijinul financiar direct al UE, este predictibilă o creștere treptată a productivității din agricultura românească, ceea ce va implica și o creștere a veniturilor obținute în mediul rural; după mai multe reforme succesive, după crearea FEOGA ca instrument în cadrul PAC, principalele obiective vizate de UE pe acest sector pot fi considerate ca fiind atinse: creșterea productivității, asigurarea necesarului de produse agricole, stabilitatea prețurilor, obținerea unor disponibilități pentru export, creșterea standardului de viață pentru fermieri, atenuarea diferențelor de dezvoltare între regiuni etc.
Atingerea acestor obiective și în România în anii ce urmează necesită profesionalism, schimbări de mentalități, capacitate competițională și viziune în construirea/susținerea unor proiecte pe fiecare regiune din mediul rural; de exemplu, pe parcursul ultimilor 3 ani de guvernare liberală în România, diverși „actori” economici din județul Suceava au obținut prin competiție 314 proiecte SAPARD în valoare de 172 milioane Euro; această direcție de dezvoltare a Nord-Estului României trebuie încurajată/consolidată prin decizii macroeconomice și un lobby adecvat la instituțiile din Bruxelles sau Strasbourg.
Întrucât revenirea la actuala campanie pentru PE este oarecum necesară, voi remarca faptul că prezența la vot în țări precum Bulgaria sau Polonia a fost de circa 30%, ceea ce atestă un interes scăzut al cetățenilor pentru mecanismul decizional din structura UE, deși deciziile adoptate la Bruxelles vor influența tot mai mult mersul economiei din aceste țări viața cotidiană a cetățenilor; prin analogie, o situație similară poate fi preconizată și pentru momentul actual pe care îl traversează România. Totuși, actuala decizie a Președintelui României poate constitui o „monedă cu două fațete”; o prezență la vot de peste 50%(care să confirme rezultatul referendumului) poate face ca structura votului exprimat să fie alta decât cea vizată de PD, ceea ce ar însemna o atenuare a curentelor dure din structura votului, dacă celelalte forțe politice vor reuși să convingă electoratul; altfel spus, prezența amplă/redusă la votul din 25 noiembrie poate fi cea care va determina poziționarea partidelor pentru următoarele campanii electorale.