„Dacă principele cârmuiește numai prin legi și pedepse, atunci oamenii vor evita să facă răul de frică, nu din convingere. Dar dacă principele se dă pe sine însuși ca exemplu de virtute, conformându-se riturilor, poporul se va abate de la rău din convingere și astfel va păși pe calea virtuții.” (Învățăturile lui Confucius)
Uneori chiar sunt mult mai importante motivele copilului de a face un anume lucru și nu rezultatul comportamentului lui.
Există o vorbă care spune că se pot face lucruri negative din motive corecte care chiar este valabilă în aceste cazuri.
Citisem cândva o povestire de care mi-a adus aminte și fetița mea la un moment dat (avea un an și ceva) când m-a chemat bucuroasă în bucătărie să îmi arate ce a reușit să facă singură. Reușise într-adevăr să verse laptele dintr-o sticluță de plastic în cănița ei, dar doar un sfert, restul de trei sferturi fiind pe scaun și pe jos. Bineînțeles că mai importantă a fost inițiativa ei de a se descurca singură decât mizeria făcută încât am lăudat-o și am șters amândouă laptele vărsat.
Povestea citită era despre un băiețel care își întâmpină seara tatăl la ușă spunând “Tati, eu sunt harnic!”. Întrebându-și soția ce s-a întâmplat, ea i-a povestit că a intrat în bucătărie și l-a văzut pe băiețel pe scaun lângă masa cu farfurii pe care vărsase aproape toata apa dintr-o sticlă luată din frigider. Nervoasă, a vrut sa îl certe pentru ce-a făcut, dar s-a oprit și l-a întrebat:
Ce ai încercat să faci cu apa?
Am încercat să te ajut.
Cum adică? s-a mirat ea.
Am spălat farfuriile pentru tine.
Și de ce ai folosit apă din frigider?
Fiindcă n-am putut să deschid robinetul de la chiuvetă.
Ok, ia gândește-te ce ai putea să faci diferit data viitoare ca să fie mai puțină mizerie?
Copilul s-a gândit puțin timp și a spus:
Să le spăl în cadă!
Hmm, vasele nu se spală în cadă. Dar ce zici dacă data viitoare m-ai chema să-ți dau drumul la robinet și să le speli în chiuvetă, stând în picioare pe scaun?
Îmi place ideea asta.
Și acum ce zici să facem cu mizeria?
Să aducem niște prosoape și să ștergem apa.
Ok, hai să facem curat.
Important nu e ca bucătăria să fie mereu curată, importanta e lecția pe care o învață copilul, concluziile pe care le trage și ceea ce își spune despre sine în mintea lui după aceea. Dacă mama ar fi reacționat negativ și l-ar fi certat pentru mizeria făcută, atunci copilul s-ar fi simțit vinovat, rușinat, umilit, dezamăgit și i-ar fi spus seara tatălui: “Eu sunt un copil rău!” Plus că data viitoare n-ar mai fi încercat să ajute pe nimeni de frica de a face ceva greșit și de a fi iar certat.
Dar cum toți vrem să avem copii care să se simtă apreciați, încrezători în sine, cu inițiativă și descurcăreți …
– să fim atenți ce motive sădim în ei când vream să îi educăm să fie ascultători,
– să ne întrebăm ce preferăm să-și spună în mintea lor despre ei înșiși după aceea,
– și să apreciem intențiile lor pozitive atunci când evaluăm un comportament, chiar dacă ceea ce vedem în acel moment e într-adevăr un rezultat dezastruos.
