E greu să-ți înfrânezi entuziasmul după așa un rezultat. În fond, ce ne dorim: fotbalul-spectacol terminat cu un 2-5 sau să pârjolim iarba și să batem cu 1-0? Cei mai exigenți și-ar dori combinația fericită dintre prima și a doua variantă, adică să și jucăm spectaculos și să și câștigăm eventual cu un 3-2 sau 4-1. Așa cum s-a văzut limpede și alaltăieri seara, ideea noastră despre ceea ce trebuie făcut pe gazon nu depășește nivelul de hei-rup de pe „șantierele tineretului” de tip Salva-Vișeu de pe la începutul anilor ’50. Dincolo de latura estetică (perfect inexistentă) trebuie salutată performanța acumulării unui punctaj rezonabil, 8 puncte din 15 posibile, o premieră absolută pentru fotbalul nostru, în cea mai importantă competiție europeană. Mă și gândesc deja cu groază că lătrăii de teapa lui Mitică ar putea folosi și acest prilej pentru a ne vinde gogoașa aia răs-reîncălzită cu „valoarea campionatului nostru” făcându-se că nu văd că în afară de Unirea probabil nimeni n-o să dea cu nasul de iarba proaspătă, de primăvară.
Revenind la meciul de alaltăieri, trebuie spus și că norocul, care se zice că ține cu cei puternici, a fost în totalitate de partea Unirii, până la autogolul absolut inexplicabil al ălora, mai fiind de partea noastră și la cele două bare de pe la începutul partidei. Așa că în loc de 0-2 s-a făcut la pauză de 1-0. Care, culmea, se putea transforma în 2-0 sau chiar 3-0, marile ocazii din repriza a doua aparținând tot Unirii Urziceni. Ceea ce demonstrează o calitate rarisimă în fotbalul nostru: exploatarea la maximum a puținelor ocazii ivite. Nu create, că, repet, noi le știm doar p-alea cu otrăvitul și pârjolitul. Poate vă miră lipsa mea de entuziasm. Vă înșelați: sunt absolut fericit de rezultatul ăsta, dar mor de oftică la gândul că puteam fi deja calificați dacă îi băteam la București pe împiedicații de Rangers, după ce le-am dat 4 la Glasgow. Nu mi-a trecut încă supărarea aia, mai ales că asta ne-ar fi trimis la Stuttgart în postura de turiști. Din care sunt convins că am fi venit chiar victorioși. Să dea Domnul să ne țină bafta și în ultimul meci. Știți cum văd eu lucrurile? Uite-așa: dacă Stuttgart ar fi avut nevoie de un egal la București acum, în ultima etapă, l-ar fi obținut fără probleme. Vorba-i dacă poate face la fel și Urziceniul sau va juca la egal ca să se aleagă cu o „înfrângere onorabilă” (ptiu!) și cu o calificare, deja asigurată, în competiția second hand.
