De competența psihiatrului: C.T. Popescu pupă adidași

C.T. Popescu e un căpcăun fioros al presei românești. Cu o gură cât o șură, lipsit de păr, de finețe și de umor, el e un fel de gâde, conservat de pe vremea lui Țepeș Vodă. E genul care mai întâi îți taie capul, apoi ți-l înfige într-un par și-abia la urmă stă și îți judecă faptele, ca să vadă cât ești de vinovat. Probabil că dacă Vlad Țepeș ar fi președintele țării, CTP-ul i-ar fi consilier personal. Tocmai pentru că mintea nu reprezintă punctul lui forte.
Dacă te-a luat în vizor, ăla ești. CTP te taie pe față cu pixul transformat în jungher, de-ajungi să nu te mai recunoști în oglindă. Loviturile pe care le folosește sunt cele ale unui mitocan. Ca orice om nu foarte răsfățat la creier, are pretenția că se pricepe la toate. Și la politică, și la filme, și la sport, peste tot se crede un dumnezeu fără barbă. Are însă și momentele lui de grație, ce-i drept foarte rare, el fiind cel care i-a botezat „traseiști” pe politicienii români schimbători de partide.
Mai nou, CTP a căzut în adorația Simonei Halep. La fel ca orice prost, o face fără jenă și fără limite. Într-una din seri, după ce fata respectivă câștigase un meci, CTP anunța public „că i-ar pupa adidașii”. Deși nu e chiar cea mai gravă deviere comportamentală umană din câte am auzit, poate că marelui pamfletar nu i-ar strica să consulte un psihiatru. Dar unul bun, bun de tot. Și să mărturisească tot ce pupă, în afară de adidași.
Tenisul e după mine un sport anost pentru spectatori. Îți miști capul de la stânga la dreapta până îți rupi gâtul, urmărind niște pălituri într-o mingică. Să facem o icoană din fata asta, iar este deplasat. Nu e bine în primul rând pentru ea. Pentru că joacă nu pentru dumneata, nici pentru drapelul țări, nici pentru mine. Ea joacă pentru ea și pentru binele propriu. Joacă pentru a câștiga bani, joacă pentru a fi solicitată să apară în reclame la bănci sau la firme de vânzări de materiale de construcții.