De ce sunt fețele oamenilor așa de diferite între ele?

Oamenii prezintă o mare variabilitate în ceea ce privește aspectul feței, mult mai mare decât se observă la alte animale. Cu rare excepții, înfățișarea fiecărui om este unică. De ce suntem așa? Din cauza presiunii evolutive de a fi ușor de recunoscut, spun cercetătorii de la University of California, Berkeley.
La baza acestei tendințe evolutive se află imensa noastră capacitate de interacționa vizual, cred specialiștii. Pentru a identifica indivizii din cadrul grupului, multe animale folosesc mirosul sau vocalizările și mult mai puțin văzul, mai ales când e vorba de animale nocturne.
Dar oamenii sunt „ființe vizuale”, sunt foarte pricepuți la recunoașterea chipurilor, având o regiune a creierului specializat pentru aceasta. Sunt, totodată, ființe sociale, interacțiunile sociale fiind strâns corelate cu recunoașterea indivizilor.
De aceea, prin selecția naturală, oamenii au evoluat spre o mare variabilitate a chipurilor, cred autorii studiului, care și-au publicat concluziile în jurnalul Nature Communications.
Cercetătorii au folosit bazele de date ale armatei SUA, în care erau înregistrate măsurători antropometrice ale unui mare număr de bărbați și femei din rândul forțelor armate americane.
Trăsături precum distanța dintre ochi sau lățimea nasului nu variază doar întâmplător, ci ca rezultat ale evoluției, iar trăsăturile cele mai variabile sunt situate în triunghiul ochi-nas-gură.
Trăsăturile faciale sunt mult mai variabile decât ale caracteristici legate de aspectul corpului, precum lungimea brațelor, și, spre deosebire de dimensiunile corporale, care sunt corelate unele cu altele (de obicei, oamenii cu brațe lungi au și picioare lungi), trăsăturile feței variază independent una de alta: de exemplu, oamenii care au un nas lung nu îl au neapărat și lat.
De altfel, și genele asociate cu trăsăturile feței au un grad de variabilitate mai mare decât genele ce controlează dezvoltarea restului corpului, a arătat studiul. Mai mult decât atât, o variabilitate genetică similară a fost descoperită în genomul omului de Neanderthal și al omului din Denisova, ceea ce arată că această capacitate mare de recunoaștere facială a evoluat chiar înainte de diferențierea acestor specii de oameni.
Sursa: Science Daily