Simțind vântul schimbării care bate prin instituțiile descentralizate ale județului, unii și-au spus că ar fi momentul ca acest vârtej să-l mute de pe scaun și pe șeful IPJ Suceava, Ioan Nicușor Todiruț.
Iar cum șefia Poliției nu a intrat, așa cum e și normal, în împărțeală frățească a funcțiilor de către alianța aflată la guvernare, singurul mod de a-l schimba pe Todiruț era găsirea unor nereguli în activitatea sa. Așa că au venit controale după controale, în urma cărora, în ciuda meticulozității cu care au fost efectuate, nu s-au găsit motive pentru debarcarea șefului IPJ Suceava.
Interesant este, însă, cum au venit aceste controale: în urma unor sesizări anonime, trimise de niște ofițeri pensionabili. Iar asta pentru că Todiruț a cam deranjat câteva din structurile bine închegate între anumiți polițiști din județ.
Țin minte că îmi povestea odată un polițist despre mafia lemnului, care proteja „drumul hoților”. Acest „drum” însemna trasee bine conturate pe care se deplasau căruțe sau mașini cu lemne fără acte. Toți cotizau. Iar din cotizații trăiau mulți și mari.
Nu știu dacă cunoașteți cum era sistemul, pe vremuri, pe litoral. Chelnerii încasau ciubucurile, iar la sfârșitul zilei dădeau fiecare o cotă șefului de sală. La rândul lor, șefii de sală dădeau partea șefului de restaurat, sau cum s-o fi chemând. Iar șefii de restaurant, la șeful de complex și așa mai departe.
Ofițerul de care vorbeam îmi povestea că așa funcționa treaba și cu polițiștii. Șefii de post de pe „drumul hoților” dădeau mai departe cota la șefii direcți de la județ, care cine știe pe cine mai omeneau cu bani. După ce a ajuns șef la IPJ Suceava, Todiruț a distrus „drumul hoților”, schimbând șefii de post de pe traseu. Vă dați seama că au căzut toate combinațiile. Ofițeri care stăteau în birou, la călduț, și încasau bani frumoși ca să doarmă în papuci s-au trezit fără cheta (consistentă) lunară în buzunare. Asta a deranjat.
S-au mai „săpat” gropi mari și pe „drumul țigărilor”, alt traseu aducător de bani frumoși. Și multe altele. În fine, nu vreau să-i ridic statuie lui Todiruț, eu nu bag mâna în foc pentru nimeni. Dar, aici este vorba despre niște fapte pe care nimeni nu le poate contesta. Fapte pe care cei „păgubiți” nu le uită și nu le iartă, chiar după ani și ani. Așa că au trimis anonime.
Cum spuneam, acuzele aduse în aceste anonime s-au dovedit a fi total nefondate, în urma controalelor efectuate. Ceea ce m-a intrigat, însă, sunt două dintre acuzațiile aduse lui Todiruț în aceste anonime, cele referitoare la soția lui și la achiziționarea sediului din str. Universității.
Prima. Șeful IJP era acuzat că și-a premiat și promovat soția. Premiul respectiv a fost de 1.500 de lei și a fost acordat direct de către șeful IGP. Doamna Todiruț lucrase într-un dosar cu o structură a Ministerului de Interne, dar din alt județ. În urma finalizării cazului, cei cu care a colaborat au trimis o scrisoare de mulțumire către IGP, în care menționau numele a trei ofițeri, între care și doamna Todiruț. Prin urmare, șeful IGP a decis premierea acestora. Pe de altă parte, doamna Todiruț a fost promovată la „termen”, așa cum se întâmplă în poliție și armată. După un număr de ani, dacă nu ai abateri, ești avansat în grad.
A doua. Nicușor Todiruț era acuzat că a plătit prea mult (100 de miliarde de lei vechi, fără TVA), acum doi ani, pentru achiziționarea sediului din str. Universității. Lăsând la o parte faptul că s-a efectuat descărcarea de gestiune de către Curtea de Conturi (adică inspectorii acestei instituții au constatat că totul a fost în regulă), și un copil de la școala primară știe că șeful unei instituții nu poate face o astfel de achiziție după bunul plac. Se fac comisii de evaluare, de negociere, iar membrii acestora sunt primii care răspund. Apoi, banii nu îi are Todiruț sub birou, ci îi dă ministerul de resort, în urma unor documentații beton.
De ce m-au intrigat aceste două acuzații? Pentru că un om care gândește cât de cât (nu mai spun că, polițist fiind, are și acces la informații) își dă seama de ridicolul lor, mai ales în cazul achiziției. Ca să le faci, trebuie să fii ori lipsit de minte, ori extrem de rău intenționat, să ai o ură în tine care te face să nu mai vezi nimic în fața ochilor. Dar, când piezi „cărămizi” de bani, totul e explicabil.
