În ceea ce privește sinuciderea, perfecționismul este un factor de risc mai important decât se credea, arată un studiu recent.
Potențialul distructiv al perfecționismului ar trebui luat mai atent în considerare, crede Gordon Flett, profesor de pshihologie la York University și conducătorul unui studiu pe această temă, publicat recent în Review of General Psychology.
Specialiștii ar trebui să includă perfecționismul ca un factor de risc separat, atunci când evaluează riscul de sinucidere al unor pacienți și planifică intervenții preventive în acest sens.
Peste un milion de persoane se sinucid anual, conform estimărilor din 2012 ale Centre for Disease Control and Prevention.
Presiunea de a fi perfect – presiune externă, din partea celor din jur, a societății, fenomen denumit de psihologi „perfecționism prescris social” – poate duce la apariția unui sentiment de neajutorare și apoi la sinucidere.
Medicii, avocații, arhitecții, a căror muncă pune accent pe exactitate, precum și persoanele aflate în funcții de conducere, prezintă un risc mai mare de sinucidere asociată cu perfecționismul.
Dorința perfecționistă de a se prezenta cât mai bine în viața de toate zilele și obișnuința de a-și ascunde problemele poate duce la sinuciderea pe neașteptate a unor asemenea persoane, iar perfecționismul lor le face adesea să planifice conștiincios și precis sinuciderea.
Perfecționismul este tot mai mult privit ca o trăsătură de personalitate dificilă; considerat cândva o calitate, el are totuși o „latură întunecată” care poate avea efecte negative foarte accentuate asupra unei persoane și asupra celor din jurul ei, motiv pentru care psihologii sunt tot mai preocupați de acest aspect al personalității umane.
Sursa: Science Daily
