De ce se rostește „Rugăciunea din a opta zi după Cununie”

Este cunoscută îndeobște practica Bisericii de a chema pe miri și pe nași, a opta zi după oficierea Sfintei Cununii, pentru a lua parte la o scurtă rânduială formată din două rugăciuni de binecuvântare și un angajament din partea mirilor („Intra-vom în casa Ta, Doamne și ne vom închina în sfântă biserica Ta!”). Această slujbă este cunoscută și sub denumirea de „ridicarea sau dezlegarea cununiilor”, ca reminiscență a practicii vechi bisericești de a încredința mirilor cununile, după oficierea tainei în sfântul lăcaș, spre păstrare acasă timp de o săptămână. Obiceiul avea ca semnificație prelungirea sărbătorii nupțiale din biserică în căminul conjugal, astfel încât sublima unire spirituală și sacramentală pe care au împlinit-o „în Hristos și în Biserică”, precum și datoriile sfinte care decurg din ea să nu fie uitate de tinerii proaspăt căsătoriți. A opta zi, mirii reveneau la biserică însoțiți de nuni și, purtând cununile pe cap, le erau citite de către preot aceste rugăciuni. După ritualul respectiv, cununile rămâneau în lăcașul sfânt.
Astăzi, obiceiul este păstrat, fără însă ca mirii să ia cu ei cununile. Numai acele frumoase rugăciuni le sunt citite în a opta zi după oficierea nunții. Observăm că acest ritual de binecuvântare, derivat din slujba Cununiei și care poartă ceva din frumusețea și solemnitatea acesteia, nu este îndeajuns valorificat sub aspect pastoral și duhovnicesc. De aceea, pentru o reorientare a lui în acest sens, facem câteva recomandări, sperăm binevenite:
1. Încă din ziua oficierii Tainei Cununiei, mirii trebuie îndrumați în vederea împlinirii acestei rânduieli, punându-li-se în vedere mai întâi că Biserica îi vrea în continuare la sânul ei și, în acest scop, un prim pas ar fi revenirea lor, în ziua a opta, pentru binecuvântare.
2. Mirii pot fi povățuiți să vină de dimineață și, împreună cu părinții lor duhovnicești (nașii), să participe la Sfânta Liturghie, iar dacă există pregătirea sufletească necesară, să se cuminece atât ei, cât și nașii. Se poate pune astfel început bun unei frumoase vieți creștinești în familie. Călăuzirea duhovnicului este foarte importantă în astfel de cazuri.
3. Pe cât este posibil, ritualul închinării la icoane să fie făcut sub îndrumarea directă a nașilor pentru a-i conștientiza pe aceștia cu privire la rolul moral-educativ esențial pe care îl au în viața noii familii creștine.
4. La final, cele două familii să fie îndemnate către o participare constantă la slujbele Bisericii, mai ales la dumnezeiasca Liturghie, însoțită de o viață evlavioasă, după învățătura și rânduielile ortodoxe.
Iată doar câteva dintre aspectele de pedagogie creștină practică ce pot face din citirea „rugăciunii la a opta zi după Cununie” un prilej de zidire spirituală pentru cele două familii, iar pentru preot un context pastoral și catehetic binevenit.
(pr. prof. drd. Marius Daniel CIOBOTĂ)