Denumirea de Săptămâna Mare, ultima din Postul Paștelui, vine de la evenimentele speciale care se petrecut în acest interval. Începând din Duminica Floriilor, în toate bisericile creștine au loc slujbe prin care sunt rememorate ultimele zile din viața pământeană a Mântuitorului, respectiv prinderea, judecarea, răstignirea și îngroparea.
Una din cele mai importante zile dinSăptămâna Mare este cea de joi, numită și Joia Mare. De dimineață se pregătește împărtășania pentru un an, care se dă bolnavilor. Seara, sunt citite cele 12 Evanghelii. Vineri, la slujba de seară, se cântă Prohodul.
Bunătate, răbdare și înțelegere în relațiile cu cei din jur
Cei care nu au reușit să postească ar putea încerca să facă acest lucru fie și pentru câteva zile, întrucât postul înseamnă exercițiu și poate fi interpretat drept cumpătare atunci când este vorba de mâncare și băutură, dar și bunătate, răbdare și înțelegere în relațiile cu cei din jur.
În opinia preoților, postul nu înseamnă numai alimentație fără carne, lapte, brânză și ouă, ci mult mai mult, respectiv iertare, împăcare, bunătate și răbdare.
Postul vine din grecescul «asceza» și înseamnă exercițiu. Deci, perioada postului este o perioadă în care oamenii trebuie să facă exerciții pentru a fi mai buni, mai înțelepți, mai blânzi, să privească mai mult la ei și mai puțin la cei din jur, să nu fie lacomi la mâncare chiar dacă alimentele sunt fără carne sau lactate, pentru că lăcomia este un păcat. În plus, Biserica scutește de post copiii, bătrânii, militarii, oamenii care călătoresc și pe bolnavi. Mai mult, este preferabil ca o persoană să postească fie și o singură zi, dacă nu poate mai mult, dar în acea zi să fie respectată tradiția .
Tradiții populare
Sărbătorirea Învierii Domnului, a Sfintelor Paști, estepentru întreaga creștinătate prilej de bucurie și praznic împărătesc, pentru că prin Învierea Domnului se mântuiește tot păcătosul, primind iertare de greșelile spovedite și, hrănindu-se trupește și sufletește cu Sfintele Paști, primește viață nouă. Postul Sfintelor Paști, cel mai lung și cel mai aspru post de peste an, presupune ca trecerea la mâncăruri de dulce să fie cumpătată și cu chibzuială.
Masa tradițională pentru Sfintele Paști este alcătuită la creștinii români din drob, ciorbă , friptură de miel și altele, iar ca dulciuri se mănâncă pasca cu brânză, cozonacul cu diverse umpluturi, prăjituri. Alături de aceste bucate se pregătesc ouă înroșite.
Tradiția populară spune că, la răstignirea lui Iisus Hristos, Maica Domnului a adus un coș cu ouă pe care a vrut să le dea paznicilor.
Aceștia au refuzat darul, batjocorindu-L și mai mult pe Iisus. Plângând în hohote, Maica Domnului a lăsat coșul la picioarele Răstignitului. Sângele, șiroind din trup a împestrițat ouăle. Uitându-se la ele, Iisus Hristos a șoptit că din acea zi toți creștinii vor vopsi ouă roșii.
În felul acesta, ouăle roșii au devenit un simbol al Învierii Mântuitorului.
