De ce să-ți bați joc de fotbal?

Reiau acum, și am să reiau ori de câte ori mi se va mai ivi prilejul, spusele lui Valeriu Iftime, la sfârșitul unei partide terminate la egalitate, de curând, de echipa sa, FC Botoșani, care atunci când mai erau câteva minute de joc conducea pe tabelă. În loc să se fi retras în apărare și să-și fi băgat toate cele 11 dosuri în preajma liniei porții, botoșănenii au atacat în continuare, s-au expus și au fost finalmente egalați. Meciul însă a fost frumos, deschis, spectaculos. La final, după ce analiștii din studioul Digi, în frunte cu Stelea, au tras concluzia că Botoșani a riscat cât nu se făcea și că dacă s-ar fi apărat avea șanse să ia cele 3 puncte, la telefon a fost contactat Valeriu Iftime, care era cât pe ce să-i întrebe pe toți cei trei domni analiști dacă stau bine cu capu’. Iată ce a spus: „Da, luam încă două puncte. Cu care ce să fac? Să le adun… ca să ce!?” Ăia, în studio, deștepții pământului, apărătorii fotbalului de căcănari pe care l-au jucat cândva și ei, că toți ceilalți căcănari din România (încă de dinainte de Dan Petrescu!) i-au sărit la beregată, în moțcu domnul Bogdan Stelea: „N-ați înțeles, domnu’ Iftime, cum stă treaba în fotbal: când conduci cu 1-0 și mai sunt 5 minute de joc, nu mai joacă nimeni fotbal. Ții cât poți de minge, ca să obții victoria”. Domnul Iftime i-a mai zis o dată, cu bunul său simț inegalabil în fotbalul nostru: „Da’ de ce s-o ținem în careul nostru, nu-i mai bine să ținem de minge în careul lor?” Deștepții pământului au mai încercat s-o scalde, dar dl Iftime i-a tăiat decisiv: „Pentru mine, un punct sau două în plus n-au nicio relevanță dacă nu e spectacol: fotbalul e pentru spectatori, nu pentru niște nenorocite de puncte”. Mi-am reamintit de acest dialog din urmă cu vreo două săptămâni zilele astea, când mi-a fost dat să văd niște meciuri din Cupa României în care alți căcănari trăgeau de 0-0 cu toată îndârjirea tembelă de care erau în stare… și erau, credeți-mă! La ce mama dracului să te scremi și în Cupă: ca să distrugi fotbalul? Cu cât ești mai fericit tu, antrenorul unor panarame, dacă se termină 0-0 și nu 3-3? Sau 2-5, sau 6-4? De ce adică te-ai crede mai breaz dacă freci mingea aia ca un idiot o oră juma’ degeaba, în loc să te lauzi la urmă că ai înscris 3 goluri frumoase, chiar dacă ai primit 4? Aici se face de fapt diferența între fotbalul luminos din lumea normală și ăsta făcut aici, de niște căcănari zgribuliți, care doar îl mimează.