Motivele pentru care poftim mâncare grasă sau dulce, în loc de alternative sănătoase, ca fructe și legume, sunt de mult timp cercetate de experții în alimentație, aceștia relevând unele cauze pentru care simțim nevoia la un moment dat pentru un anumit aliment, potrivit dailymail.co.uk.
Unii preferă mâncărurile dulci, alții mâncărurile sărate și mulți cred că pofta este o modalitate prin care corpul le transmite ce are nevoie să consume. Alții cred că poftele sunt determinate pur și simplu de foame și lăcomie.
Experții consideră că poftele apar din mai multe cauze, ce țin de evoluție, factori psihologici ca stresul sau nefericirea și, uneori, nevoia efectivă pentru un anumit tip de mâncare.
„Este esențial să ținem seama de faptul că pofta de mâncare nu este pur și simplu foame”, a spus profesorul Andrew Hill, directorul secției de Psihiatrie și Științe Comportamentale de la Universitatea Leeds.
Foamea este felul în care corpul se asigură că primește energia necesară, sub forma nutrienților din mâncare. Când avem stomacul gol, organismul secretă un hormon numit grelină care comunică cu centrul de comandă din creier – hipotalamus. Astfel se creează senzația de foame și știm când trebuie să mâncăm.
Poftele, complexe și asociate cu mai multe substanțe din creier
Sațietatea este, pe de altă parte, semnalată prin secreția altor hormoni – leptină, de celulele adipoase, și insulină, de pancreas, ca răspuns la creșterea nivelului de zahăr din sânge.
Poftele sunt însă mult mai complexe și sunt asociate cu mai multe substanțe din creier.
„În primul rând este dopamina, o substanță din creier implicată în procesele de învățare și concentrare. Atunci când vedem sau experimentăm ceva nou, creierul eliberează dopamină. Aceasta funcționează în tandem cu alte substanțe din creier, numite opioide, care ne dau stări de bucurie și plăcere. Combinarea acestor doi factori face ca creierul să asocieze anumite activități cu plăcerea și să ne îndemne să le practicăm iar și iar”, explică doctorul Leigh Gibson, lector în biopsihologie la Universitatea Roehampton.
Din perspectivă evoluționistă, pofta de fast food este legată de vremurile preistorice, când opioidele și dopamina din creierul oamenilor reacționau la beneficiile mâncării cu multe calorii, ca mecanism de supraviețuire.
„Suntem programați să ne facă plăcere consumul de alimente grase și dulci, iar creierul ne spune să le căutăm pe acestea”, concluzionează Gibson.
Stresul este un alt factor pentru dorința de a mânca alimente dulci sau grase.
„Corpul produce un hormon numit cortizol ca răspuns la stres. Funcțiile sale principale sunt să crească nivelul de zahăr din sânge, care să fie folosit ca energie de celulele corpului, să înăbușe sistemul imunitar și să aducă un aport de grăsime, proteine și carbohidrați metabolismului. De asemenea, blochează secreția de leptină și insulină, sporind foamea”, explică Gibson.
Poftele au și o componentă psihologică
Astfel studiile au arătat că, atunci când suntem stresați, ne atrag alimentele cu o valoare energetică mai mare, precum prăjiturile și alte dulciuri, stresul relevând că nu mai avem energie. Pe de altă parte, la stilul de viață pe care îl avem în prezent, este mai greu să ardem apoi caloriile din aceste alimente, mai spune Gibson.
Poftele au și o componentă psihologică – dispoziția, în special cea proastă, fiind un factor puternic, spune Andrew Hill.
„Poftim mâncăruri de tip recompensă. Acest tipar este parțial înrădăcinat în copilărie, când părinții ne oferă dulciuri pentru a ne recompensa sau a-și arăta afecțiunea”, mai spune el.
Gibson arată că dulciurile contribuie la calmarea durerii, eliberând opioide, dând astfel o scuză pentru a-i oferi ceva dulce unui copil care s-a lovit. Ciocolata în special determină creierul să elibereze aceste substanțe care induc o stare de plăcere. Nu este deci deloc surprinzător că pofta care apare cel mai frecvent, în proporție de 50% din toate poftele, este cea pentru ciocolată.
Sexul persoanei influențează de asemenea natura poftelor pe care le resimte. Potrivit lui Hill, studiile au arătat că, în general, femeile preferă alimentele dulci, grase și cu valoare energetică mare, în timp ce bărbații se îndreaptă către mâncăruri mai savuroase, deși nu au fost încă explicate aceste tendințe.
Ce încearcă poftele să spună?
Ciocolata și alte dulciuri
Cauza este de obicei dorința psihologică pentru a consuma o anumită mâncare ce dă o stare de bine și „o soluție” pe termen scurt la probleme. Totuși, ciocolata neagră conține magneziu, antioxidanți și fier, așa că are în mod cert beneficii nutriționale.
Pizza, paste și preparate pane
Poate fi un semn de intoleranță la făină de grâu, în cazul pizzei și pastelor, pentru că, în mod ironic, poftim acele alimente față de care corpul nostru manifestă intoleranță. Teoria prin care este explicat fenomenul este că, dacă nu digerăm sau absorbim corespunzător anumite alimente, corpul nostru le dorește tot mai mult, pentru că nu primește substanțele de care are nevoie din acele alimente.
Pește
Pofta de somon indică o nevoie de acizi grași Omega3, cea de ton poate releva nevoia de sare, în special la cineva care consumă predominant alimente cu un conținut scăzut de grăsime și multe fructe și legume, având un aport mare de potasiu, dar nu suficient sodiu.
Lactate
Laptele conține nutrienți esențiali, iar pofta de brânză poate indica nevoia de vitaminele A și D solubile în grăsimi, în special la cei cu o dietă săracă în grăsimi.
Carne
Pofta de carne înseamnă că organismul are nevoie de proteine. În plus, dorința de a consuma carne roșie poate fi explicată prin deficiența de fier, în special la femeile însărcinate.
