De ce Petrescu e altfel

Sigur că m-a preocupat și pe mine, probabil ca pe oricare iubitor de fotbal și de echipă reprezentativă, succesiunea la conducerea acesteia. Nu mă așteptam ca după Daum să se mai încerce cu un străin, din cauza rezultatelor cataclismice ale acestuia, prilej cum nu se poate mai nimerit pentru ăia care dau pe dinafară de „patriotism”, de fapt de xenofobie, să grohăie în registrul ăla grotesc, al sălbaticilor fără frontiere. Acum, după alegerea făcută, nu le rămâne decât să se domolească și să aștepte rezultatele din teren. Dar eu sunt gata să pariez că în caz de rateuri, chiar din cele care nu mai prezintă vreo importanță, cum sunt cele două meciuri care urmează și care nu schimbă cu nimic situația existentă, chiar dacă scorul va fi 10 – 0 sau 0 – 10, se vor găsi destui grohăiaci care să-și amintească de faptul că și Contra ăsta e tot un fel de trădător de neam și de țară, din moment ce fotbal a jucat mai mult prin Spania. Și că tot acolo s-a cărat peste noapte, atunci când i s-a oferit un loc de antrenor, chiar dacă la o echipă second hand. Știți cum e: românul găsește prilej de cârcoteală oricând și din orice. Tocmai de aceea, celor predispuși la așa ceva, le reamintesc că Contra, dar și Daum și oricare alt selecționer, lucrează cu materialul clientului. Cu fotbaliștii, vorba lui Vanghelie, „care este”. Și care nu se transformă peste noapte în bici. Contra e clar că știe meserie, că are și puterea de a-i mobiliza pe cei selecționați, dar dacă amărâții ăia nu pot mai mult… În sfârșit, să sperăm că ochiul său e bun și că va ști să-i aleagă, din puținii candidați, pe ăia care să aibă măcar ambiție. Aici, cred că încă mai potrivit ar fi fost Dan Petrescu, cel a cărui conferință de presă de ieri am urmărit-o foarte atent. Se vede/aude/simte la el efectul șederii îndelungate la Londra. Petrescu are o altă percepție asupra lumii fotbalului, și evident că și o altă abordare. Discursul sau e sobru, la obiect, plin de bun-simț. În plus, dacă scormonesc în memorie, îmi iese că ceea ce a făcut el la Unirea Slobozia e absolut remarcabil și cam fără egal în fotbalul nostru. Aș fi vrut să-l văd și la Națională. Îmi pare rău că n-a ajuns, dar mă bucur că e acolo Guriță. Doamne ajută!