Președintele Băsescu a anunțat crearea unei Comisii de Analiză a Regimului Politic și Constituțional Românesc, pe scurt o comisie de modificare a Constituției, cum spune presa. Comisia va fi condusă de Ioan Stanomir, profesor la Facultatea de Științe Politice, și are în componență alți opt universitari. În plus, beneficiază de un consiliu științific onorific format din Mattei Dogan și Aurelian Crăiuțu. Cei doi sunt cum nu se poate mai potriviți. Mattei Dogan este un politolog francez de origine română, un nume mare în politologia comparativă (în 2005 a editat o carte despre neîncrederea în politicieni, cu cazuri din Franța, Norvegia, Nigeria, Argentina – ne-ar prinde bine o traducere în românește). E lucru mare că cineva din echipa de la Cotroceni l-a convins pe Dogan să se implice. Aurelian Crăiuțu predă filosofie politică la Indiana University, iar cartea sa apărută la Polirom în 2006 – ”Elogiul moderației” – vorbește despre o calitate politică rară în România.
O observație generală și despre membrii comisiei: mă bucur că în discuția despre regimul constituțional sunt cultivați politologii și juriștii cu aplecare spre știința politică. În 1990 – 1991, diverși juriști au fost reșapați și transformați în experți constituționali. Cum ar fi putut niște juriști educați în comunism să se priceapă la constituțiile democratice? Astfel, un secretar de partid care preda drept administrativ, răposatul Antonie Iorgovan, a ajuns ”părintele Constituției”.
În fine, ajung la comparația din titlu cu comisia Tismăneanu. Spun că această comisie nu trebuie să semene cu cealaltă nu pentru că ar fi fost ceva în neregulă cu demersul condus de profesorul Tismăneanu. Atunci era nevoie de un document oficial prin care să fie condamnat comunismul. Exista un consens academic în legătură cu natura fostului regim. Problemele constituționale de astăzi nu constituie însă obiectul unui asemenea consens. Designul constituțional nu oferă soluții fixe și nu există nici măcar un consens academic în legătură cu ce problemă avem de rezolvat, darmite în ce privește soluția. Este nevoie de o republică parlamentară, de una prezidențială, se poate ajusta semiprezidențialismul doar cu ceva schimbări minore pentru a se evita blocajele? Trebuie să eliminăm paralelismul de legitimitate între Președinte și Parlament (și asta nu se poate face decât prin renunțarea la votul direct pentru Președinte, idee respinsă de o majoritate covârșitoare în sondaje)? Putem ajusta acest paralelism? În fine, anumite probleme țin de Constituție sau de practica politică? Nu văd ce soluție constituțională ar putea elimina ”guvernările toxice”, cum le-a numit Traian Băsescu.
Întrebările de mai sus necesită expertiză. Și este bine că am concentrat expertiză în această comisie. Dar știința politică nu oferă genul de expertiză din matematică sau chirurgie, de pildă. Nu există mai multe soluții pentru o ecuație, și nici pentru o operație de apendicită. Însă în materie constituțională, expertiza ne poate ajuta doar să dezbatem fiind informați. Opțiunile finale sunt de natură politică.
Ioan Stanomir va avea o problemă reală în a concilia diferențele de viziune dintre experți. Dar aceasta este cea mai mică problemă pentru el. Membrii comisiei trebuie să-și pună o întrebare de natură existențială: care este finalitatea? Să oferim un raport care să traseze soluții abstracte sau să oferim un raport care să traseze soluții acceptabile pentru grupările politice actuale? Cu alte cuvinte, căutăm perfecțiunea sau cel mai mic numitor comun? Dacă perfecțiunea este scopul, atunci totul se va termina cu un raport asumat de președinte și ignorat de Parlament (de cel actual sau de cel viitor – revizuirea Constituției se poate face prin două treimi din voturile parlamentarilor plus referendum). Dacă se va căuta un numitor comun, atunci membrii comisiei ar trebuie să accepte rolul ingrat și limitat de experți-facilitatori ai dialogului între politicieni. Ar trebui să dialogheze cu forțele politice din Parlament și ar trebui să se concentreze și pe probabilitatea ca soluțiile propuse de ei să fie acceptate de o majoritate necesară în legislativ. Știu, este mai ușor să trasezi soluții abstracte, dar membrii comisiei nu sunt nici matematicieni, nici chirurgi.
