De multe ori ni se întâmplă să ne întrebăm, de ce nu ne înțelegem bine cu cei din jurul nostru, de ce oare ne contrazicem și avem fiecare dreptate în felul său. Ne necăjim uneori foarte tare, alteori rupem legătura definitiv cu persoana cu care ne-am certat, sau continuam acest șir lung de discuții, și reproșuri fără să cerem ajutorul Domnului. Întotdeauna nu ne dăm seama sau nu conștientizăm faptul că noi suntem fii ai Lui Dumnezeu, suntem frați, avem un suflet atât de prețios și nimeni nu știe, decât Dumnezeu, neputințele fiecăruia.
Când ne certăm cu cineva, fie că avem o discuție în contradictoriu, fie că ne reproșează persoana respectivă ceva, important este să ne smerim, să încercăm să ne cunoaștem pe noi înșine. Și când spun asta, mă refer să ne considerăm mici înaintea Lui Dumnezeu, că poate fără să ne dăm seama Dumnezeu ne mustră chiar prin intermediul prietenilor noștri sau fraților noștri.
În al doilea rând, să nu judecăm aproapele cu care ne necăjim…de aceea trebuie să ne gândim la două lucruri, primul este: “Doamne cu ce am greșit eu de am necăjit pe fratele meu și acum se supără pe mine?”, sau “Doamne cu ce am greșit eu de mă bârfește fratele meu, sau mă invidiază, sau mă vorbește de rău?”…apoi al doilea lucru este să ne fie milă de cel care ne vorbește de rău, sau de cel care este orb și nu vede calea. Să ne rugăm Domnului pentru el, pentru că săracul din lipsa dragostei, sau din anumite circumstanțe poate a dobândit alt temperament.
Uneori nu ne dăm seama dar din anumite experiențe ale vieții rămânem cu anumite „traume” și ne comportăm reticent față de lume, având tendința de a judeca. Un alt lucru destul de important este să ne controlăm, adică să renunțăm la orgoliul din noi, la mândria care se strecoară subtil sub nasul nostru. Orgolioși fiind, nu acceptăm orice sfat, ni se pare că cineva are ceva cu noi, dar nu ne dăm seama că din orice sfat putem să învățăm. Cei din jurul nostru ne văd mai bine din exterior, și știți că un prieten nu este neapărat unul care te lingușește, este și unul care iți spune acolo unde greșești.
Să învățăm să ascultăm oamenii
De multe ori, fiindcă avem o părere bună despre noi, mereu dăm sfaturi altora, sau încercăm să ne impunem punctul de vedere, suntem subțiri de nas, și nu acceptăm să ni se facă observație. Dacă cineva dintre noi este mai necredincios și are o concepție greșită despre un anumit lucru, nu trebuie să încercăm să-i schimbăm părerea sau să ne impunem în mod barbar părerea noastră, pentru că omul acela s-ar îndepărta de noi, ar fi confuz, sau ne-ar judeca… ”uite nebunul”. Cu acești oameni trebuie să le vorbim blând, cu bunătate, să le spunem părerea noastră sinceră, să le arătăm cum vedem noi și binele și răul. Dar mai important este să îl sfătuim să i se roage Domnului să-l caute pe Domnul, am putea să-i propunem să mergem împreună la o Biserică, la o mănăstire decât să dăm sfaturi inutile în care poate nici noi nu credem.
Aș vrea să închei cu un lucru deosebit de important, să învățăm să ascultăm oamenii. Să luăm exemplu de la Mântuitorul care pe fiecare în parte ne ascultă, dacă vine unul la tine care are să-ți spună o problemă delicată a sufletului, ascultă-l fără să spui nimic și roagă-te în gândul tău pentru el ca Dumnezeu să-l ajute. Nu trebuie să reacționăm impulsiv, să-l judecăm, să încercăm imediat să-l schimbăm pentru că acel om fuge. Ați văzut duhovnicii ce răbdare au?
Când mergi la spovedanie te ascultă, dacă te-ar eticheta, imediat ai fugi de el, și nu te-ai mai spovedi în veci. Toți suntem supuși greșelii, mai bine să tăcem noi și să vorbească Dumnezeu. Răbdare să avem cu toți, și cu cei săraci, și cu cei neputincioși și chiar cu noi înșine. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii.
(sursa: www.ortodoxiatinerilor.ro)