De ce nu mai merg tinerii la Sfânta Biserică?

Oricât de banal li s-ar părea unora dintre noi, lumea contemporană este grav bolnavă. Este profund infectată de virusul materialismului, microb care ne ucide lent puterile sufletești: voința, sentimentul și rațiunea. Iar acest materialism transpare pretutindeni și ne orientează sensul vieții spre căutarea plăcerilor și acumularea bunurilor pământești. Libertatea sentimentelor Observăm în zilele noastre încă un fapt îngrijorător și totodată paradoxal. Numărul tinerilor care sunt creștini practicanți, ortodocși care au o credință vie sau trăitoare și care sunt prezenți la Tainele Bisericii, este tot mai mic în pofida faptului că astăzi nu le este îngrădit accesul, așa cum se întâmpla de regulă în perioada comunismului.
Dacă înainte, sentimentul religios trebuia ascuns adeseori pentru a avea o carieră profesională sau a nu suporta eventual alte consecințe neplăcute, ne întrebăm firesc ce anume îi determină acum pe tot mai mulți tineri să nu meargă sau să nu mai meargă la Sfânta Biserică.
Educația creștină Cauzele sunt desigur multiple. În primul rând, factorul hotărâtor este educația creștină primită în familie. Dacă tânărul a fost învățat de mic copil să se roage, să postească din când în când, să se spovedească cu adevărat și să se împărtășească, să participe chiar și la alte Taine ale Bisericii Ortodoxe, atunci desigur el nu va renunța să participe la comuniunea cu Dumnezeu, care se realizează în cadrul acestor slujbe și rânduieli bisericești.
În al doilea rând, intervine hotărâtor asaltul mass-mediei (cu tot bombardamentul său informațional), care într-o proporție năucitoare, prin televiziune și internet, îi atrag tot mai mult pe tineri prin oferta extrem de generoasă de pseudo-modele (idoli) și de idei păguboase pentru viața lor spirituală. Materialismul societății de consum actuale continuă cu multă vigoare materialismul și ateismul comunist, cultivând obsesia banului, obsesia carierei, cultul eroticului, cultul violenței și răzbunării ș.a.m.d.
Manipulare În acest caz, noi putem vorbi realmente de manipulare. Și în special despre manipularea tinerilor. Tineretul de astăzi este practic învățat și determinat să nu mai meargă la Biserică pentru că acest lucru nu mai este „la modă”, adică a devenit demodat și chipurile ceva de râsul lumii, ceva rușinos și umilitor. Tinerii sunt învățați să nu creadă cu adevărat în Dumnezeu sau cel mult să aibă o credință formalistă, afișată doar pentru lumea din jur.
În al treilea rând, unii tineri resimt confuzia care planează în viața Bisericii. Există o tot mai mare repulsie față de preoți în general. Și acest lucru se datorează mediatizării compromisurilor unora dintre preoți, a acestor slujbași ai diavolului, care s-au lepădat de Dumnezeu. Chiar subminarea din interior a Bisericii prin cei care răspândesc molima sau pan-erezia ecumenismului este responsabilă de lărgirea confuziei din mintea credincioșilor de astăzi.
Tineretul nu mai are valori În acest sens, spunea recent și cunoscutul actor, regizor și om de cultură Dan Puric: „În clipa actuală în România, tineretul nu poate să se ducă nicăieri, pentru că nu găsește zone de autenticitate. Tineretul adevărat nu se poate duce într-o biserică care amestecă lucrurile… Tineretul nu mai are valori. Și atunci noi trebuie să creăm valorile, prin credința și prin felul lor de a fi ca ele să aibă capacitate contaminantă. Îl vede și începe să-l imite. Părintele Iustin Pârvu este un model de verticalitate și de demnitate creștină. Dacă te-ai prins de chestia asta mergi până dincolo de moarte. Restul nu mai contează. Cei care au murit în închisorile comuniste sunt exemple de demnitate”.
Limbajul preoților, mai accesibil tinerilor Tinerii de astăzi au o mare nevoie de repere morale și spirituale adevărate. Au nevoie de modelul suprem Iisus Hristos și de cel al sfinților părinți ai Bisericii Ortodoxe. Au nevoie de modelele culturale autentice ale trecutului și ale prezentului, care să nu aparțină masoneriei anticreștine. Au nevoie de profesori cu vocație (nematerialiști) care să stăruie pentru a le descoperi și pune în valoare aptitudinile. Au nevoie de îndrumători care să le ofere un itinerar orientativ în planul culturii și spiritualității.
Numai astfel, tinerii se vor apropia din nou, cu smerenie și recunoștință, de Sfânta Biserică. Iar preoții și întreg clerul bisericesc cred că ar trebui să lucreze puțin asupra limbajului, care să devină ceva mai accesibil și mai apropiat de sufletul tânărului de astăzi.
(Radu Iacoboaie)