De ce nu-l ascult pe Pavel Stratan

Printre simpatizanții boxului nu mă număr și eu, ba aș putea spune chiar că n-am la inimă acest așa zis sport, din două motive mari și late.
În primul rând, boxul face apologia caftelii, iar omenirea numai de violență fizică nu duce lipsă. Promovarea și mediatizarea atât de intensă a pumnilor înmănușați, cărați în cap pe la diferite gale cu denumiri bombastice, oferă publicului un rău exemplu de urmat, din care unii mai slabi de înger nu ezită să se inspire și să-l transpună, când se ivește prilejul, în practică.
Nu pot să vă spun cât de dezamăgit pot fi atunci când și anumite vedete extrasportive, unele chiar aparținătoare de sexul slab, acceptă să intre în ring și să încingă o bătaie de pomină. În privința asta, ajunge să-mi amintesc numai de cazul meciului de box dintre fostul fotbalist Jean Vlădoiu și trubadurul basarabean Pavel Stratan, meci de box lăsat cu sângerări masive, ca să mă ia cu senzații grele pe la stomac. După această cafteală de pomină, n-am mai putut asculta niciun cântec de Pavel Stratan.
Al doilea motiv al repulsiei mele față de pumnii încrucișați ține de compasiunea pentru pugiliști. Sărmanii, de cele mai multe ori, ei nici nu știu la ce se expun. Foamea îi împinge în ring, uneori doar foamea de glorie, și-o ascultă fără să șadă mult pe gânduri. Mulți boxeri au sfârșit-o, unii chiar la locul de muncă, din pricina loviturilor primite. Iar ultimul caz este al românului Marcel Bereșoaie, fost campion și medaliat intens la viața lui, care a răposat vara asta, la abia ani 43.
Semnificativ este și titlul prin care binecunoscutul cotidian „ProSport” găsea de cuviință să anunțe această tragedie a sportului românesc, rezultată în urma excesului de pumni recepționați în cap: „Box printre îngeri”.
Goana jurnaliștilor după senzațional îndeamnă deseori spre astfel de creații puerile. Lăsați-mă să cred că măcar îngerii, acolo în cer, nu-și cară pumni în bărbie, în ficat și în plex.