De câteva săptămâni primesc o mulțime de mesaje, pe facebook sau pe e-mail, prin care sunt îndemnat să spun nu tratatului ACTA („Anti-Counterfeiting Trade Agreement” sau „Acord Comercial de Combatere a Contrafacerii”). Am văzut că cei mai mulți dintre cei care folosesc internetul au spus nu ACTA, pentru simplul motiv că au auzit că prin acest tratat se încalcă drepturile utilizatorilor de internet. Zilele trecute am stat de vorbă cu un sucevean, care este extrem de virulent împotriva tratatului ACTA. L-am întrebat de ce are această poziție categorică. „Ne încalcă drepturile!”, mi-a spus. „Adică?”, îl întreb eu. „Nu vom mai fi liberi să navigăm în voie pe internet, nu vom mai putea face ce vrem, vom fi vânați”, încearcă să mă lămurească el. N-a reușit, așa că mai insist: „Adică?” „Păi, nu o să mai putem descărca filme de pe internet, nici muzică, nici programe pentru calculator. Nu-i suficient?”. Nu mi s-a părut suficient, așa că am cerut lămuriri suplimentare partenerului meu de discuție, deși vedeam că era pe punctul de a exploda. A continuat povestea cu descărcarea filmelor, a muzicii și a diverselor programe sau aplicații. Altceva nimic. Toate astea însemnau, și înseamnă, cenzură pe internet. În viziunea lui și, din păcate, a sute de mii de români.
Nu am răspuns la nici unul dintre mesajele prin care eram îndemnat să spun nu tratatului ACTA. Nu am răspuns, pentru că nu eram documentat. Nu știam despre ACTA decât ce auzisem în treacăt, din niște discuții pe la diverse posturi tv. Cel cu care am vorbit, și pe care l-a pomenit mai sus, mi-a spus, însă, că este extrem de documentat, știe totul despre ACTA. Și, cum ați văzut, ACTA este rău pentru că interzice descărcare de filme și muzică.
Intrigat de discuția prezentată la început, m-am documentat nițel despre acest tratat. Și am aflat că, într-adevăr, dincolo de intențiile bune, ACTA lasă loc de abuzuri. Cum ar fi posibilitatea furnizorului de internet de a monitoriza e-mail-urile sau discuțiile pe messenger. Mai mult, experții spun că, în baza acestui tratat, marile corporații ar putea controla cu strictețe informațiile care circulă pe internet. Chestii care, evident, nu prea sunt în regulă.
Ce este în regulă, însă, cu ACTA este faptul că interzice pirateria. Evident că toți am descărcat muzică sau filme de pe internet. Gratis. Ceea ce, să recunoaștem, nu prea este corect, ca să nu spun ilegal. Melodiile pe care le-am descărcat sunt compuse de cineva, sunt interpretate de cineva. E munca lor și trebuie plătită. De pe internet o descărcăm gratis. Mai pe românește, fără să-l plătim pe cel care a creat bunul respectiv. La fel și cu filmele. Cu toate astea, ACTA nu luptă cu consumatorii care descarcă ilegal muzică și software, ci cu cei care fac bani de pe urma pirateriei, exploatând munca altora. Este vorba despre încălcarea dreptului de autor la scară comercială. Evident că dacă dispar aceștia, nu vom mai avea nici noi, muritorii de rând, de unde și ce să descărcăm. Astfel de acțiuni sunt pedepsite, însă, chiar de actuala legislație românească („punerea la dispoziția publicului prin internet sau prin alte rețele de calculatoare a operelor sau a produselor protejate prin drepturile de autor constituie infracțiune potrivit art. 138/7 și 139/8 din Legea nr. 8/1996 și se pedepsește cu închisoarea de la unu la patru ani sau cu amendă”). Ne place sau nu, sunt lucruri care trebuie să intre în legalitate. Nimănui nu cred că i-ar conveni să-și vadă munca pe internet, să vadă cum alții profită de pe urma ei. Gratis.
În concluzie, ACTA are părți foarte bune. Cele mai multe prevederi al tratatului sunt în regulă și absolut firești. Numai că unii dintre protestatarii noștri văd lucrurile după o veche meteahnă românească. Cel cu care am vorbit lucrează undeva. Să spunem, de dragul discuției, că la o fabrică de șuruburi. Dacă, prin absurd, am putea descărca de pe internet, gratis, șurubul care îl produce el, de abia atunci ar înțelege, probabil, că nu e chiar în regulă să strigi „Jos cenzura!” doar pentru că ți s-ar putea interzice să furi munca altora. Chiar dacă asta înseamnă muzică, filme sau software.
Nu sunt de acord cu tratatul ACTA, pentru că există mai multe prevederi care ar putea încălca intimitatea utilizatorilor de internet. Și una singură dacă ar exista, tratatul nu ar trebui să intre în vigoare, după părerea mea. Mă dezamăgește, însă, faptul că o parte dintre cei nemulțumiți de acest tratat condamnă exact prevederile care ar trebui să fie, prin firea lucrurilor, o stare de normalitate. Și, din păcate, așa procedează în viață. Nu se revoltă împotriva unei stări de anormalitate, ci, din cauza disconfortului provocat propriilor persoane, de o stare de normalitate.
