Stimată redacție, dragi cititori, speram ca imensa durere provocată de faptele acestui „neinspirat purtător de sutană” să o trăim în familie, luând-o ca pe o încercare a lui Dumnezeu.
Am fi dorit să nu ne mai provoace încă o rană în suflet, dar vedem că insistă, cu nerușinare, să întineze memoria copilului nostru Ionuț, pe care l-am pierdut în 1995 și dintr-o durere, fără margini, am fost în stare „să mutăm o jumătate din muntele Păltiniș”, la altitudinea de 1.426 m., pentru a se putea crea acel platou montan unde, cu imense greutăți și sacrificii umane, materiale și financiare (mai avem de restituit credite de 4,7 miliarde lei vechi) s-au ridicat construcțiile monahale, ce se pot observa astăzi.
În toți cei trei ani de muncă și de zbucium nici una dintre fețele bisericești din județ nu a venit măcar în vizită, am fost singuri și ne-am chinuit cu asigurarea utilajelor, a materialelor, transportul muncitorilor tocmai din zona Fălticeniului (nu am lucrat cu societăți comerciale, pentru a nu avea reproșuri) cât și cu asigurarea hranei pentru aceștia. Totuși, a trecut o față bisericească, care venea de la sfințirea unui așezământ din zonă, dar era prea îmbujorat să coboare din mașină la amărâții de noi care înotam prin noroi în cizme de cauciuc. Acesta a preferat să întoarcă capul în partea cealaltă și a trecut ca vântul cu mașina. Asta e viața, vorba proverbului românesc : ”boii ară și caii mănâncă”…
A fost însă Arhiepiscopul de Alba Iulia, Înalt Preasfințitul Andrei și episcopul Ioan al Harghitei și Covasnei, care ne-au mulțumit pentru dăruirea noastră creștinească și ne-au binecuvântat să avem ajutorul lui Dumnezeu și a Maicii Domnului în tot ceea ce facem.
De la sfințirea locului pentru construcția mănăstirii nu ne-a vizitat nici o față bisericească de la județ dar acum se reped ca ”lupii flămânzi” după pradă, nu știu de ce au nevoie de averi, doar astea rămân pe pământ, nu-i așa că: noi nu trebuie să adunăm comori pe pământ „unde moliile și rugina le strică”așa cum am învățat la biserică, când eram copii ? S-or fi schimbat învățăturile Sfintei Evanghelii după Matei ?
De ce nu mai poate sluji ca preot la mănăstire „Haralambie”? Pentru că a murdărit harul preoției, cu încălcareacelor 10 porunci dar cea mai gravă încălcare, este prădarea mănăstirii, împreună cu maicile.
Din păcate, acești indivizi prost crescuți, neexperimentați în cele monahale și-au permis să sustragă din biserică foarte multe icoane, au desființat chiar un paraclis, care era la etajul I din corpul administrativ, luând toate icoanele din paraclis, iar suportul catapetesmei l-au aruncat pe balcon, la etajul I. De asemenea, au luat icoanele de argint-aurit, care erau în fața altarului. Pe lângă faptul că a prădat mănăstirea, a mers până acolo încât a prădat-o și pe Maica Domnului, luându-i lănțișorul cu bijuterii de la gât și cutiile cu Sfintele Moaște. Din corpurile sociale ale mănăstirii și din magazii au luat bunuri (alimente, veselă, cazarmament, cuptorul de pâine, covoare și metraje).
Ei au recunoscut în față unor persoane, prezente la mănăstire, în seara zilei de 12 aprilie 2010, dar și în fața angajaților de la Postului de Poliție Panaci și chiar, ulterior, în fața noastră și a oficialilor de la Arhiepiscopie, că bunurile luate de ei s-au primit la mănăstire de când slujește preotul acolo și consideră că sunt bunuri personale, aduse pentru ei și de aceea le-au luat.
Ulterior, fiind sfătuit, probabil de un avocat, a adus o parte din bunuri la mănăstire, însa nu le-a adus pe toate, cele mai valoroase au rămas dispărute.
Indiferent de hainele pe care le poartă, fiecare om trebuie să răspundă pentru faptele sale în fața lui Dumnezeu cât și în fața legii, care este valabilă pentru toți.
Nu dorim ca munca noastră să fie denigrată și exploatată deceicare nu știu să o prețuiască, de aceea, ne-am consultat cu ceilalți membrii ai asociației și am hotărât următoarele: să creăm un centru spiritual ortodox în care se vor putea găzdui, pe perioada vacanței, elevi și studenți ai școlilor teologice ortodoxe din România, mai ales cei fără posibilități să plece undeva în vacanță iar unul din corpuri va avea destinația de cămin pentru bătrânii singuri și pentru copii orfani, masa și cazarea va fi gratuită !Vrem ca munca familiei noastre și a celor care ne-au ajutat să fie folosită în scop de binefacere în memoria copilului nostru Ionuț.
Nu dorim ca în lăcașurile monahale să se prolifereze ura, dușmănia, blestemul, pizma și alte păcate, propovăduite de necalificați în teologie. Tocmai de aceea, dorim ca la altar să slujească un preot cu pregătire teologică ortodoxă și cu experiența necesară slujirii într-un lăcaș monahal, unde trebuie să se aștearnă un stil de viață pios, cu ascultare și respect față de haina monahală.
Așa cum un medic chirurg nu poate opera corpul uman fără pregătire temeinică de specialitate, tot așa nici un preot, care este „doctorul sufletului omenesc”nu poate sluji fără o temeinică pregătire teologică.
La ora actuală, biserica mănăstirii de la Catrinari, datorită acestui călugăr Haralambie, a devenit un loc de unde sunt batjocoriți cei care au construit-o, un loc din care se lansează blesteme de tot felul și tot felul de ritualuri, care nu sunt permise de credința creștină ortodoxă adevărată.
Aceste nenorociri, care s-au abătut la mănăstire, le putem pune, parțial, pe seama lipsei totale de pregătire teologică (preotul Haralambie nu are nici măcar seminarul teologic) și nici experiența necesară slujirii într-un altar la mănăstire (este un salt prea mare de la turma de vaci…..unde a lucrat înainte și slujirea la altarul bisericesc).
În viața noastră, am fost în multe biserici și mănăstiri, dar nu am întâlnit atâta dezbinare făcută de acest nefericit purtător de haină monahală. Dacă așa a mințit în toate spovedaniile pe care le-a făcut ar trebui să dezbrace veșmântul de preot, pentru că astfel compromite pe toți preoții și călugării care, cu credință, smerenie, sinceritate și har, slujesc Biserica Ortodoxă.
Din păcate, tot acest călugăr Haralambie și-a permis să facă plângere la poliție, pentru ca cei care au trudit și au construit acest complex monahal să fie izgoniți de la mănăstire. Cine poate să îngrădească dreptul unui creștin să meargă la biserică ? Probabil că, acum, când are de toate și nu mai poate de bine, a căpătat curaj….așa cum spune o zicală din popor: „râma când face ochi mușcă mai rău decât șarpele….”
Rugăm pe toți preoții adevărați să se roage pentru noi, în aceste momente de cumpănă, pentru a ne putea păstra credința, deoarece faptele acestui purtător de sutană, care are și susținere, ne-au îngrozit și ne-au tulburat. Sunt mii de preoți adevărați, care ar fi în stare să facă sacrificii supreme pentru păstrarea credinței ortodoxe, cărora le mulțumim și ne cerem iertare pentru gustul amar pe care-l avem pentru unii slujitori care nu au ce căuta în cadrul bisericii ortodoxe române, întrucât distrug credința ortodoxă și ființa umană.
Cu nădejdea că Bunul Dumnezeu și Sfânta Fecioară Maria este întotdeauna cu noi, vă așteptăm, cu drag, pe 2 iunie 2010, la hramul mănăstirii, de Sărbătoarea „Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”, ocrotitorul mănăstirii noastre, mănăstire situată în satul Catrinari, nr.121, comuna Panaci, județul Suceava.
Am scris toate acestea, ca drept la replică la „închipuitele cereri de iertare”scrise în ziarul „Monitorul de Suceava” de preotul ieromonah Haralambie. Iertare, trebuie să ceară fiecare Bunului Dumnezeu, iar organele în drept să-i evalueze faptele celor învinuiți și să dispună în consecință.
Cu stimă,
Familia Gheorghe și Stela Acatrinei
