De ce ne-am isteriza din nou?

Nici nu s-a încheiat bine isteria, complet nejustificată prin rezultate, de la Campionatul European de Fotbal, căpreț de vreo două săptămâni tot am încercat să ne reisterizăm pe baza rezultatelor de la Jocurile Olimpice care, exceptând canotajul, ne-au mai adus niște medalii datorate eforturilor, talentului și tenacității câtorva sportivi minunați, practicanți ai unor sporturi de extrem de redusă popularitate pe meleaguri românești: înot și haltere, medalia de la gimnastică venind (sau poate nu?, fiindcă nesimțirea americanilor în direcția asta e fără margini!) mai degrabă ca un premiu de consolare pentru practicantele acestei discipline (la care cândva făceam legea și ocupăm podiumul în întregime la individual compus) care sunt, cu echipa și cu bucată, la distanțe cosmice de ceea ce fac azi gimnastele din vârful ierarhiei. Cât timp erau medalii puține acordate, pe la început, România era în față, datorită lui David Popovici și canotorilor. Apoi, noi am rămas tot pe acolo la număr, iar ceilalți au luat-o din loc, astfel că finalmente România a ocupat locul 23, ceea ce nu e rău deloc, dar în niciun caz nu are de ce să ne facă să chiuim, să ieșim în stradă și să cântăm imnuri cât e ziulica de lungă, alternativ cu „Noi suntem români”. Cât privește americancă păgubită de bronz la sol, și care se dă discriminatărasial, vă invit să reflectați la cele două ieșiri de pe covor la aceeași probă ale colegei ei, Biles, care în loc să fi fost gonităcu totul după panarama aia de exercițiu, a fost medaliata cu argint!!! Situație în care, pe cuvânt de onoare, mi s-au părut discriminate rasial toate gimnastele de altă culoare decât cea neagră!