De ce ne aflăm aici?, se-ntreabă prefectul și compania

Să recapitulăm: mai întâi, un parlamentar grosuț – Bivolaru – intră-n temniță și-acolo rămâne.
După el – mână-n mână, ca-ntr-un vârf de organigramă – bat la ușa pârnăiței primarul și viceprimarul din Râmnicu Vâlcea. Bună ziua, aveți două locuri? Avem.
Iar mai la urmă, în miez de noapte, ca un fel de „finis coronat opus”, prefectul de Iași – om greu la trup și la suflare, aranjat în fotoliu de mâna hotărâtă a Guvernului – intră și el oleacă, parcă pentru a proba eternul costum, unde rolul de a-ți masa pielea corpului îl au puricii și păduchii.
***
Toți acești oameni cu gândire de elită, sănătoasă și vivace, nu mai înțeleg nimic. La urma-urmei, cu ce-au greșit? Au făcut ce fac cu toții. Și-atunci?
Ei încearcă același sentiment de frustrare care ar pune stăpânire, bunăoară, pe-un chirurg arestat pentru șpagă, știut fiind că te faci chirurg tocmai pentru că te atrage perspectiva plocoanelor de la pacienți.
În mod similar, te faci primar ori deputat, tocmai pentru că te poți învârti, fiindcă în cazul tău legea face scurtă la mână.
Dar treaba-i nasoală rău. Dacă primarul și vicele de la Râmnicu Vâlcea intră la zdup, cum să mai doarmă liniștit primarul și vicele de la Glodenii Gândului, de pildă? Cum?
***
Undeva, în smoala perfectă a arestului, prefectul și compania nu-și află somnul. Un vecin de celulă sforăie de vibrează zăbrelele, alt vecin oftează prin somn… De undeva – din colț – se aude un plânset înfundat și-un strop de rugăciune, transformată iute într-o înjurătură.
De ce ne aflăm aici? se întreabă prefectul și compania. De ce ne aflăm aici și nu cu mâna dreaptă pe stiloul iscălitor de retrocedări și cu mâna stângă în chiloțeii cu danteluță ai domnișoarei Grădeanu? De ce, la urma-urmei, de ce?
Doar pentru că cineva ne-a ascultat telefoanele. De aia ne aflăm aici, pentru că cineva ne-a ascultat telefoanele.
Totuși, ce lipsă de maniere e să tragi cu urechea la convorbirile telefonice ale altora.