De ce n-o bagă pe Paula Iacob?

Indiscutabil, cea mai de succes poveste a începutului de sezon fotbalistic este cea a lotului Stelei. Nu e neapărat vina mea că atac pentru a mia oară subiectul acesta, ci mai degrabă a celor care se ocupă concret de această problemă, fie ei liberi sau în pușcărie, fie că se numesc Argăseală sau altfel, fie că au habar sau nu de ce o echipă de fotbal este alcătuită în primul rând din fotbaliști. Obiceiul european este ca în perioada dintre un campionat și altul echipele să-și primenească loturile, iar unele și conducerea tehnică. Desigur, după analize temeinice și în funcție de obiectivele atinse sau nu în ediția precedentă, precum și de cele urmărite în cea nouă. În cazurile cele mai fericite, din procesul de vânzare-cumpărare echipele ies nu doar întărite, ci și cu un profit bănesc. Desigur, există și echipe la care banii nu contează: Real Madrid, Chelsea, PSG sunt doar câteva din cele 10-15 aflate în această postură privilegiată. La echipele unde nu sunt bani cu nemiluita, se încearcă echilibrarea situației: mai vinzi, mai cumperi, totul la prețuri modice. Valoarea fotbaliștilor fiind tot cam așa. Există, însă, și excepția la nivel mondial. Ea se numește Steaua București. Este o echipă care de vreo 20 de ani colectează, an de an, niște milioane de dolari din prezența (bravo ei!) în cupele europene. Tot anual, atunci când se găsesc clienți, vinde tot ce poate. Mai vin și de aici ceva bani. Una peste alta, în ultimul an a adunat vreo 22 de milioane de euro din cupele europene, iar până la totalul de vreo 40 a vândut jucători. De cumpărat, a cumpărat de câteva sute de mii. Rămân, dacă scădem salarii și alte cheltuieli, vreo 30 de milioane. Unde dracu’ or fi banii ăștia? Ce se întâmplă cu ei, din moment ce Steaua aduce doar „gratuități”, adică din ăia care știu că „Steaua nu se refuză”!? Eu cred că diferența se află în buzunarele lui Pavel Abraham și ale Paulei Iacob. Păi, dacă Becali o plătește din banii UEFA, de ce oare n-o bagă și în teren pe Paula Iacob?