M-am bucurat că Victor Ponta a câștigat alegerile în PSD. M-am bucurat pentru victoria lui Ponta și cred că mulți români au simțit la fel. Nu pentru că aș avea vreo simpatie pentru Ponta sau pentru că aș avea ceva beneficii de pe urma victoriei lui. Dar victoria lui Ponta aduce cel puțin o schimbare în PSD. Iar schimbarea se referă la Marian Vanghelie. Sau cel puțin așa sper.
Câțiva dintre analiștii politici care au apărut la posturile de televiziune sâmbătă și duminică au apreciat că o bilă neagră, extrem de mare, pentru Mircea Geoană a fost circul dintre Vanghelie și Pandele. Că prin atitudinea lui Vanghelie, din dimineața congresului și nu numai, PSD era dus într-o zonă suburbană, în zona golăniei, a mârlăniei. Adevărul este că, în ultima perioadă, Marian Vanghelie devenise un exponent de bază al PSD. Mircea Geoană se baza mult prea mult pe el. Mircea Geoană ajunsese prea dependent de sprijinul lui Vanghelie. Și asta nu doar după pierderea alegerilor prezidențiale, ci și înainte.
Marian Vanghelie este, probabil, un foarte bun gospodar. Așa se explică faptul că tot este ales primar în sectorul lui. Marian Vanghelie este, probabil, un foarte bun organizator. Și orice partid are nevoie de organizatori buni. Doar că, în locuri civilizate, organizatorii (că de aia li se și spune așa) se ocupă cu organizarea și mai puțin cu vorbitul, mai ales dacă nu se pricep. Iar Marian Vanghelie nu se pricepe. Dar vorbește mult. Și se bagă extrem de mult în seamă. Iar PSD este un partid care a fost la guvernare (și chiar nu de mult) și vrea să fie, peste câțiva ani, din nou, la guvernare. Iar în ultima vreme, unul dintre exponenții de bază ai PSD a fost Vanghelie. Cu limbajul lui, cu cultura lui, cu agramatismele lui. PSD este, deocamdată, în opoziție și este cel mai puternic partid din această zonă. Dar în ultimele luni, unul dintre cei mai prolifici vorbitori ai PSD a fost Marian Vanghelie. Cu limbajul lui, cu cultura lui, cu agramatismele lui.
De câte ori nu v-ați înfuriat, nu v-ați enervat la culme, doar văzându-l pe Vanghelie și auzind ceea ce poate să debiteze? Și de câte ori nu v-ați spus, cu infinită revoltă: „Doamne, ce analfabeți ne conduc!”. Pentru că, dacă Vanghelie ar fi vorbit în calitatea lui de primar de sector, nu era nici o problemă. Dar el vorbea în numele celui mai important partid din opoziție. Că le place sau nu celor din PSD, Vanghelie reprezenta și încă reprezintă clasa politică. Cu limbajul lui, cu cultura lui, cu agramatismele lui.
Vanghelie a fost ales, totuși, vicepreședinte al PSD. Poate va fi responsabil cu organizarea, că bănuiesc că se pricepe. Dar, ca român, nu aș vrea să-l mai văd ca unul dintre exponenții clasei politice. Nu-mi fac iluzii că după alegerea lui Ponta clasa politică din România se va schimba. Nu-mi fac iluzii că, de mâine, oamenii politici vor fi mai responsabili, mai apropiați de alegători, mai interesați (nu doar declarativ și nu doar în campania electorală) de problemele lor și de rezolvarea acestora. Nu se va întâmpla nimic din toate acestea. Dar am o speranță. Ca român. Dacă tot mă prostește omul politic, dacă tot mă minte în față, dacă tot mă fură fără să clipească, măcar să o facă unul care să aibă ceva școală. Care măcar știe să citească. Măcar consolarea asta să o am.
