Ca toți cei din Est, am trăit prăbușirea comunismului din interior. Despre fatale care au debutat cu Perestroika și au sfârșit cu instalarea capitalismului am aflat doar poziția anticomuniștilor. Ce vor fi spus comuniștii autentici despre trecerea de la socialism la capitalism, dar mai ales, despre prima etapă – cea zisă și a reformelor radicale din lagărul socialist – nu știm.
Nicolae Ceaușescu s-a pronunțat cât de cât asupra întâmplărilor din Polonia și Ungaria, Cehoslovacia.
Nu suficient de pe larg însă și nu suficient de răspicat. A prevalat prudența de a lua poziție în numele neamestecului în treburile interne ale acestor partide.
După 22 decembrie 1989, când se abolește partidul unic, se instaurează multipartitismul și se implementează germenii economiei de piață, Nicolae Ceaușescu n-a mai avut cum lua poziție, dat fiind că, între timp, fusese executat.
Teoretic, despre trecerea de la socialism la capitalism ar fi trebuit să se pronunțe tovarășii săi de conducere sau măcar vechii ilegaliști.
N-au făcut-o:
1) Membrii CPEx erau târâți prin anchete și pușcării.
2) Atmosfera anticomunistă excludea în chip bolșevic punctele de vedere comuniste.
Chiar dacă ar fi vrut, comuniștii n-ar fi putut lua poziție în presă.
Și totuși, punctul de vedere comunist autentic, fie și dogmatic, ar trebui să fie știut. Pentru că ne-ar da o imagine a proceselor văzută și de cealaltă parte a baricadei. Pentru că o completă radiografie a marii întâmplări de la finele secolului și mileniului e imposibilă fără a ști și cum au reacționat comuniștii față de ea.
Aceasta explică într-un fel preocupările mele față de Fidel Castro. Liderul cubanez a supraviețuit Perestroikăi. Grație, printre altele, și unei intuiții care, din punctul de vedere al unui comunist, s-a dovedit excepțională. Perestroika – a susținut Castro chiar din 1987, când la Moscova comuniștii erau seduși de Mihail Gorbaciov- va duce la prăbușirea comunismului.
Și viața i-a dat dreptate.
Castro nu numai că a supraviețuit, dar s-a și pronunțat public despre evenimentele din Est și din URSS. Cu mult înainte de căderea comunismului, el a avansat o teză care, din perspectiva unui Comunist, repet, ar fi trebuit luată în seamă de Gorbaciov.
Și anume că socialismul și capitalismul sunt două sisteme net diferite prin logica lor de esență.
Nu se poate construi capitalismul cu mijloacele socialismului. Și, evident, nu pot fi implementate în socialism elementele definitorii ale capitalismului.
O teză ce ar trebui luată în seamă nu numai de istoricii comunismului, dar și de către cei ai tranziției din România.
Pentru că regimul FSN-ist a căutat să făurească societatea capitalistă cu mijloacele socialismului.
Să mai spună cineva că nu merită să pierzi timp și energie studiindu-l pe Fidel Castro?!
