Citeam deunăzi un „pamflet light” de-al lui Ioan Groșan, unde autorul se ocupă de unul dintre cele mai eficiente exporturi ale României. Nu, nu e vorba de niciun produs industrial sau agricol, nici măcar de unul turistic, ci de exportul de…. femei frumoase. „Lunar, sute, dacă nu mii de femei din România, atrase de posibilitățile întrezărite, fie și vag, în bătrâna Europă sau în Lumea Nouă, părăsesc, definitiv sau temporar, țara.”, glăsuiește Groșan. Cifrele vorbesc, dar nici indicatorii de calitate nu tac: „nu cred că există vreo țară care să exporte atâtea femei frumoase pe cap de european.” Faptul că o piață pretențioasă, cum e cea a țărilor civilizate, apreciază însușirile româncelor, încarcă fiece cuvânt de-al lui Groșan cu o justificată mândrie patriotică. Deși, o ușoară temere se face simțită: oare fondul de frumusețe feminină nu va fi defrișat la fel de nemilos ca cel forestier, de vreme ce acest articol de export e mai profitabil decât cheresteaua?
Tot autorul ține să ne liniștească: ”…cu toată această cvasi-neîntreruptă hemoragie de senzualitate, nu trebuie să ne temem. E destul ca-ntr-o zi senină să te plimbi de la Piața Romană la Universitate, ca să-ți dai seama că, precum tezaurul nostru folcloric, tezaurul de tulburătoare feminitate a României e nesecat.” Pulsul cititorului revine la normal.
Da, fetele din Piața Universității… Frumusețea lor a fost prețuită la justa valoare și de mineri. Acum 18 ani și ceva, demonstrația anticomunistă din Piața Universității era în toi; abia la mijlocul lui iunie, au intervenit oamenii (dacă le putem spune așa) lui Cozma, chemați de Iliescu să polemizeze cu bâtele.
M-am întrebat adesea de ce pe Miron Cozma l-au venerat, ani în șir, minerii. Nu cred că datorită avantajelor materiale pe care acest suflet mânjit de cărbune le-a atras pentru ortacii săi. Ci pentru că, datorită lui, minerii și-au îndeplinit cele mai secrete fantezii: au rupt oase de intelectual, l-au fugărit pe Ion Rațiu, au pustiit săli universitare de curs și, peste toate, au violat studente. Ce vremuri!
Am înțeles că minerii nu l-au uitat pe Cozma. Unii dintre ei și-au rupt din pensie și i-au trimis constant margarină-n pușcărie, ca să mențină luciul admirabilei sale freze.
