De ce invidiem femeile

Hai să spunem lucrurilor pe nume! Eu cred că adevăratul motiv pentru care tot mai mulți bărbați optează pentru schimbare de sex e că mai multe avantaje se găsesc de partea cealaltă a baricadei.
Păi, să ne gândim doar la falimentul care îi pândește la orice colț pe masculi, cu ocazia sărbătorilor din sezonul prelungit de cadouri, care ține din iarnă până-n miez de primăvară.
Debutul are loc cu Sfântu’ Neculai, în pielea căruia trebuie să intri pentru a umple cu daruri ghetuțele mărimea 38-40, din ce în ce mai rar 35-36, așezate, încă de cu seară, de aleasa inimii tale. Îți tremură mâna, dar n-ai încotro și umpli ghetuțele cu daruri scumpe, că orice româncă știe azi de Dior și de Yves Saint Laurent.
Uffff ! Nici bine nu-ți tragi sufletul, că la ușă, hohotind sarcastic, îți bate, cu palma sa lată cât coarnele de ren, Moș Crăciun, cel căruia îi dă mâna să se arate darnic, cât timp cheltuiala n-o suportă din buzunarul propriu, ci i-o decontează un fraier ca tine.
După ce aceste două incendii din vistierie au fost stinse, luna ianuarie ți-o petreci în austeritate, drămuindu-ți iaurtul. Când ianuarie e pe cale să se piardă învârtindu-se în beznele calendarului, februarie își arată și ea colții. Îmbrăcat în haine de import, Sfântul Valentin se ivește în prag, trăsnind a hormoni, cu un chitanțier uriaș în mână. Nesimțit ca un ministru de finanțe, sună adunarea pentru „Ziua Îndrăgostiților”, sece-i mâna celui ce a scris-o în calendar. Alte daruri, alți bani, altă distracție; căci mai curând fentezi fiscul, decât pe vampirul ăsta de Sfântul Valy.
A plecat, trântind ușa, Sfântul Valy, lăsându-te lat și fără suflare financiară pe dușumea? Stai, că asta nu-i totul, prietene masculin, că vine la rând sulă obraznică ăla de Dragobete, alt obsedat de jertfe bănești, al cărui libido se cere astâmpărat tot cu daruri scumpe.
Dar tot n-ai scăpat. Imediat ce nesătulul de hăndralău își ia și el viteză, se înscrie la cuvânt tradiționalul „1 Martie”, apoi fratele său mai mare, „8 Martie”, ambii puși pe jecmăneală, ca niște birocrați sângeroși, care au două vile în construcție.
Iar apoi, ca să nu-ți tihnească trezirea naturii la viață, se aude de după deal și Iepurașul de Paște, care se vestește, țupa-țup, mișcând amenințător din urechi și din dinții săi ascuțiți, pregătiți să-ți roadă morcovul din fund și portofelul, cu tot cu cotor.
Dragi femei, cât vă invidiez!