De ce îngăduie Dumnezeu existența diavolilor?

Din iconomie dumnezeiască, diavolul n-a fost trimis în Gheena sortită lui, ci a fost lăsat dezlegat pentru probarea si cercetarea omului si a voii lui libere, pentru ca fără voia sa să-i facă pe sfinți mai încercați și mai drepți și să le fie pricină de și mai mare slavă, iar sieși să-și adune osândă și mai îndreptățită, prin răul pe care îl face și cu ispitele pe care le ridică împotriva oamenilor.
Căpetenie a veacului acestuia și stăpânitor al celor văzute a fost la început omul, fiind rânduit la aceasta de Dumnezeu. Pentru că nici focul nu putea ceva asupra lui, nici fiarele nu-l vătămau, nici otrava nu avea efect asupra lui. Dar odată ce a fost amăgit de diavol, a pierdut harul Duhului Sfânt și stăpân al lumii a devenit diavolul. Din această cauză, vrăjitorii și fermecătorii devin prin puterea diavolească făcători de minuni diavolești. Ei stăpânesc otrăvurile și apa și focul, după cum au arătat vrăjitorii din Egipt, care s-au împotrivit lui Moise (lesirea 7, 8, 9, 10) și Simeon care s-a luptat împotriva Sfântului Apostol Petru.
Sfântul Ignatie Brianceaninov spune:
„Porunca dată de Dumnezeu în Rai, care interzice omului să guste din rodul pomului cunoașterii binelui și a răului, nu a fost anulată. Ea îl încearcă mereu pe om, până astăzi. Mereu este prezent lângă noi diavolul și ne îndeamnă să gustăm din rodul oprit. El nu încetează să ne ademenească prin cugetări păcătoase și lumești, dezlănțuindu-ne nemăsurat patimile”.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune exact motivele pentru care Dumnezeu îngăduie existenta diavolului si nu-l împiedică să ne atace cu ispitele sale: „în primul rând ca să cunoști că te-ai făcut mai puternic decât diavolul, însemnându-te, în numele lui Hristos, cu Crucea dătătoare de viată; în al doilea rând, pentru trai în smerenie si a nu te preamări prin bogăția darurilor si să nu uiți neputința ta și puterea celui care te ajută; în al treilea rând pentru că acest duh necurat, văzându-ți răbdarea cu care reziști ispitelor, să se convingă că l-ai părăsit cu desăvârșire și te-ai depărtat de el; în al patrulea rând, pentru a avea o cunoștință clară asupra comorilor ce îți sunt încredințate, căci diavolului nici nu ar încerca să te atace dacă te-ar vedea pe treapta cea mai de sus a neprihănirii”.