Să nu îmi spuneți că nu urmăriți campania electorală americană. Ați fi aproape singurul care nu o face. Mai mult ca niciodată, de data asta campania pentru prezidențialele din America a capturat imaginația întregii planete. Lumea o urmărește și în țări în care nu se țin alegeri deloc, sau în care se țin, dar rezultatele nu schimbă nimic. Nu puteau alegerile astea să cadă într-un moment mai bun, când simpatia pentru SUA e de câțiva ani la cote foarte joase. O întrecere între un bătrân alb, un tânăr negru al cărui tată e musulman, și o femeie este un spectacol inedit, al atot-posibilului. Sistemul complicat, în care candidatul e ales indirect, de delegații aleși de simpatizanții partidului, are ceva arhaic, dar și remarcabil de solid, implică baza și activiștii partidului deopotrivă. Pentru mulți neamericani, e o lecție de geografie să urmărească statele americane unul după unul, să afle câte ceva despre populația Californiei, sau Carolinei de Sud, sau Indianei. E o lecție, dar una mai pasionantă decât orice spectacol la televiziune, că e ales cel mai important om din lume. Și de data asta americanii au ce alege, de ambele părți există candidați onorabili, capabili să mobilizeze energia oamenilor.
Cum a ajuns însă lumea întreagă, și recunosc, și eu, să țină cu Barack Obama, care a făcut fan club din capitalele europene până în Pakistan? Hillary Clinton părea la început mult mai puternică, și era excelent anturată. John McCain este un fost luptător în Vietnam, cu un profil de om demn și o experiență considerabilă în probleme de securitate. Obama a prins mai ales pentru că e nou, tânăr și proaspăt. Nici măcar declarațiile aberante ale pastorului Wright, fostul său mentor, nu au reușit să-i creeze necazuri. Lumea vrea ca el să câștige. Ziarele din toată lumea au făcut deja coperțile cu Obama candidat. Profesorii de la Harvard Kennedy School of Government, locul din care pleacă majoritatea consilierilor prezidențiali, au trecut deja de la Hilary la Obama. Și cum asta a fost școala mea, depun mărturie că era un fief Clinton ce nu s-a mai văzut, dacă ei o părăsesc pe Hilary e pentru că i-a sunat ceasul.
Hilary a fost o candidată ideală pentru experții în politici publice. A curtat pe intelectuali, are un interes real în programe, are un staff foarte bun. Dar America fiind mare și plină de experți fiecare candidat are oameni buni, în asta candidații sunt egali. Din acest punct de vedere oricare poate câștiga, și merită că câștige. Cunosc, de exemplu, pe cei care se vor ocupa de Europa de Est și Rusia pentru toți candidații. Toți sunt excelenți, și diferențele de viziune nu sunt așa de mari. Regimul Bush a compromis pe ideologi, pe cei care au crezut că dacă Saddam e rău și trebuie dat jos, celelalte probleme ale Irakului pot fi rezolvate de poporul liber irakian de la sine, după celebra butadă a lui Donald Rumsfeld, care a spus că și românii s-au descurcat singuri după ce l-au răsturnat pe Ceaușescu. Dar noi nu avem mii de kilometri de graniță cu vecini ca Siria sau Iran, paradisuri ale teroriștilor, și nici nu a făcut nimeni prostia să trimită acasă pe grăniceri. Asemenea abordări pompieristice au costat scump, și nu o să le mai vedem, toți candidații au învățat lecția. Deci întrecerea se duce de fapt între personalități, Și Hillary pierde pentru că e prea pe față o femeie ambițioasă, fără pic de suflet. Ce să îi faci, votanții vor să vadă suflet, așa sunt votanții din toată lumea. Eh, dacă Hillary ar ști să stoarcă o lacrimă, precum Traian Băsescu!
Dar ar fi bine să câștige Obama dintr-un alt motiv, nu fiindcă e mai spontan ca Hillary, ci, cinstit vorbind, pentru că e mulatru, cu tată musulman și are ca prenume secret Mohamed. În pananoia extraordinară care domnește în lumea musulmană la ora asta, cu majorități care cred că ne-am pus pe ei cu războiul civilizațiilor, o asemenea alegere ar fi o extraordinară lovitură de imagine pentru America, ar proiecta un model pozitiv pentru tineri din toată lumea care își spun că viața nu e bună cu ei pentru că nu au pielea albă și nu au religia care trebuie. Chiar dacă vor rămâne aceleași dificultăți politice, chestiunea care era cea mai îngrijorătoare din punctul meu de vedere, pierderea războiului propagandistic pe care îl duce lumea liberă (că nu purtăm vreun război al civilizațiilor) poate fi relansată prin alegerea lui Obama. America va reporni practic de la zero capitalul ei de simpatie. Și e mare nevoie de asta! Pentru că altfel costurile luptei cu fundamentalismul islamic se dovedesc prea mari.
Dacă există români cu drept de vot în America, le recomand din acest motiv să îl voteze pe Barack Obama. Aceasta va fi singura mea recomandare electorală în acest an, și regret că eu personal nu îi pot da curs.
