De ce este furtul un păcat?

Trăim într-o societate cu foarte multe tentații, în care valorile tradiționale și creștinești parcă sunt lăsate în uitare, unde cinstea, corectitudinea și omenia sunt trecute cu vederea. Goana după bani, după o îmbogățire cât mai rapidă a ajuns să primeze în detrimentul celor spirituale. Tinerii, ba chiar și copiii, țintesc de multe ori spre astfel de „modele” în viață, care au bani, au faimă, au putere, și dacă ar putea să le aibă pe toate astea așa dintr-o dată, fără muncă, fără un efort prea mare și într-un timp cât mai scurt.
Bogăția în sine nu este condamnată de Domnul nostru Iisus Hristos, ci alipirea sufletului de ea, adică atunci când omul își face un scop în viață de a se îmbogăți, uitând de Dumnezeu și de sufletul lui și mai mult decât atât, când bogățiile sunt strânse prin mijloace necinstite, furt, înșelăciune, nedreptate etc.
Vorbind despre bogăție și despre moștenirea pe care ar trebuie să o lăsăm copiilor, Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
„Ai dori să-ți lași copilul bogat? Învață-l să fie cinstit, pentru că numai așa își va putea păstra averea. Și, chiar dacă n-o mai sporește, n-o va micșora pe cea dobândită. Dacă însă e viclean și dacă-i lași moștenire bogății nemăsurate, atunci fii sigur că nu va ști să le păstreze. Dimpotrivă, îl vei face să fie mai rău decât cei ajunși la sărăcia cea mai neagră. E de preferat sărăcia în locul bogăției pentru cei ce nu știu să-și crească copiii așa cum trebuie. Aceasta pentru că sărăcia îi ține aproape de virtute fără voia lor, în timp ce bogăția nu-i lasă să fie înțelepți nici dacă ar dori-o, ci îi distruge, împingându-i spre rele și nenorociri nenumărate.
Sădiți în sufletele lor bunătatea, smerenia, buna-cuviință, înțelepciunea și orice altă virtute. Dacă strângem această bogăție pentru noi și pentru copiii noștri, și în această viață ne vom bucura de strălucire, dar și în cea viitoare vom auzi vocea fericită cu care Domnul Iisus Hristos îi recunoaște ca ai Săi pe toți cei care L-au mărturisit”.
Dumnezeu, în purtarea Sa de grijă, a dat oamenilor cele zece porunci, numite și Decalogul, iar porunca a VIII-a spune: „Să nu furi!” (Ieșirea 20, 15).
Această poruncă oprește luarea sau însușirea pe nedrept a bunurilor străine, împotriva acestei porunci se păcătuiește prin: luarea lucrurilor altuia pe ascuns (furt), sau cu forța (tâlhărie), sau prin mijloace viclene, de pildă prin falsificare de acte, cumpărare cu bani falși, vânzarea cu măsuri mincinoase (înșelăciune). Vânzarea cu adaos foarte mare (speculă), luarea de dobândă mare (cămătărie), oprirea plății cuvenite lucrătorilor, luarea de mită, neîntoarcerea lucrului luat cu împrumut sunt și ele păcate împotriva acestei porunci.
În cazul elevilor, copiatul la teste, la examene, șoptitul la lecție, copierea temelor de la colegi, de pe internet, toate pentru a primi o notă nemeritată sau un loc nemeritat la liceu sau la facultate sunt păcate. În societatea noastră aceste păcate sunt atât de frecvente încât multora li se pare ceva normal. Dacă nu le faci acestea, înseamnă că nu știi să te descurci, ești considerat „depășit”, „fraier”; corectitudinea este considerată o slăbiciune, un defect… Dar lucrurile trebuie privite în perspectivă, în ansamblu. Nu întâmplător unii au de suferit, aparent nevinovați fiind. Dumnezeu nu rămâne dator nimănui. Orice lucru dobândit pe nedrept – mai ales când altcineva are de pierdut de pe urma înșelătoriei noastre – nu va folosi în viață, ci mai rău, va aduce necazuri mai devreme sau mai târziu. De aceea, trebuie să urmăm calea corectitudinii, cu nădejdea că vom fi răsplătiți, chiar dacă nu întotdeauna pe moment. Pentru aceasta este nevoie de nădejde și de răbdare.
Furtul este un păcat greu fiindcă lovește în datoria de a fi drepți și a iubi pe aproapele nostru. Sfântul Apostol Pavel îl numără printre păcatele care îl lipsesc pe făptuitor de Împărăția lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 10). Datoria creștinului este să-și câștige cele de trebuință numai prin muncă cinstită și nicidecum să-și însușească pe nedrept lucrurile străine. Atunci când cade sub ispita acestui păcat, creștinul trebuie să se spovedească la preotul duhovnic.
Cred că acum este nevoie să punem în lumină aceste valori sau virtuți creștine ca: cinstea, corectitudinea, bunătatea, iubirea de adevăr; adunând astfel „bogații nepieritoare”, acolo „unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” (Matei 6, 20-21).
(Părintele Daniel Țifui, Sursa: Doxologia.ro)