Un articol publicat de mine în “Monitorul de Suceava” – intitulat “57 de lei” – a stârnit câteva discuții. Spuneam în el că eu dau zeciuială bisericii și că Dumnezeu mi-a arătat că acesta este un lucru bun, pentru că s-a întâmplat chiar atunci când începusem să fac aceasta să am în buzunar exact cât trebuia să dau: 57 de lei.
Duhurile s-au aprins. „Giani” m-a acuzat că fac propagandă pentru îmbogățirea bisericii din avutul oamenilor. Cu vorbele lui: “mai faceți un loc de muncă pentru un bărbos din ăsta” și “biserica a devenit o afacere” referindu-se apoi la acei preoți căzuți care își cumpără, din banii enoriașilor, mașini de lux, strigătoare la cer (“am văzut preoți în X5, X6, Q7”). Dragă Giani, tu habar nu ai cât muncește un preot dăruit profesiei lui. El nu primește bani pe degeaba. Sigur, el nu sparge asfaltul, nu ară, nu schimbă chiulase și nu vinde perje uscate la piață. El botează, cunună, spovedește, împărtășește, dezleagă legăturile necurate și face rugăciuni ca toate să ne meargă bine chiar și în lumea asta vremelnică. Asta nu contează? Tu ai trăi cu o femeie necununat și ți-ai lăsa copiii nebotezați, iar pe tine însuți te-ai lăsa nespovedit? Iar în cele ce-i privesc pe “bărboșii” din mănăstiri, eu nu cred că tu ai putea să muncești, să te rogi cât o fac aceștia și să te mulțumești cu banii pe care îi capătă cei mai mulți dintre ei. Un preot care și-a luat un “X5, X6, Q7” e un preot căzut, un fariseu, un farsor, ai dreptate. Dar sunt puțini preoți așa, iar pe cei care o apucă pe calea asta Dumnezeu îi îndreaptă de îndată, dacă ei o merită.
“Chronos” zice că “zeciuiala ține de iudaism și de protestantism. Numai ei dau zeciuială! Noi, creștinii ortodocși trebuie să facem binele ori de care ori se poate fără a fi limitați de 10%. Și aici nu mă refer doar la binele financiar! Pe de altă parte noi dăm zeciuială chiar fără să vrem. Plătim impozite și din ele un procent se duc și la culte.”Împreună cu Sda și cu Darius, îți răspund: zeciuiala nu a abrogat-o nimeni. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat Porunca Iubirii, care cuprinde în ea “Legea și proorocii”, dar se va supăra El dacă îi ducem , după Legea dată de El prin Moise a zecea parte a câștigurilor noastre? Domnul Iisus Hristos a zis: “Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. / Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. / Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăția Cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în Împărăția Cerurilor.” (Matei 5, 17-19). Deci, Domnul Iisus Hristos ne-a dat Porunca Iubirii, cum bine sugerezi. Și, dacă ne-am ține de ea, am face mult mai multă milostenie decât cele zece procente din ce câștigăm pe care ni le cerea Legea Veche. Dar, dragă Cronos, continuarea mesajului tău în care te referi la impozit și un alt mesaj al tău – din care citez: “La noi la ortodocși nu se dă zeciuială ci se dă de pomană la săraci și nu la popi.” – îmi dovedesc că, de fapt, tu ești prins de duhul cel rău al acestei lumi și nu prea ai chef să scoți nici un leuț din buzunar, pentru nimeni. Să nu cumva să atenteze cineva la “banii tăi”. Dragul meu, Dumnezeu ți-a dat toate, până și hârtiile alea amărâte pe care ai vrea să le știi pentru totdeauna în buzunarul tău. Iar tu nu poți să îi dai un leu din zece pe care ți-i dă, de fapt, tot El? În cele ce îi privesc pe “popi”, trimișii Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos în rândurile noastre, citește ce i-am spus un pic mai sus lui Giani.
Tot acest “Chronos” mă acuză că am căzut în părerea de sine, de vreme ce vorbesc despre acest gest al meu de a plăti zeciuială. Dragul meu, m-am gândit foarte bine înainte să o fac. În județul Suceava sunt o mulțime de construcții bisericești care, din pricina nepăsării oamenilor, cad din picioare. E bine ca oamenii să știe că e un lucru bine plăcut Domnului să dai bisericii o zecime din câștigurile tale. Aceasta e o faptă bună foarte bine primită. În plus, ea îți aduce și spor în viața aceasta. Despre asta a vorbit și Părintele Ilarion Argatu, marele duhovnic de la Cernica. Cel mai bine e să-ți plătești zeciuiala acolo unde se construiește sau se reface o biserică, anume în acest scop.
A fost însă și o voce care a dat semn că a înțeles mesajul meu cum se cuvine. Îi mulțumesc domnului Antonovici pentru mesajul său. Și lui Sda și lui Darius care au citat cu precizie din Biblie pasajele referitoare la zeciuială. Dacă măcar câțiva oameni vor trece de la vorbe la fapte și vor începe să dea constant zeciuială pentru construcții și reconstrucții bisericești și pentru instituțiile caritabile ale bisericii drept măritoare, merită să mă mai „fălesc” o dată în presă.
Să nu fim ortodocși doar din gură, dintre aceia care nu ar da nimic aproapelui lor, nici măcar cu împrumut. Sau dintre aceia care dăruiesc doar condiționat de prezența sau interesele lor. Calea pe care ne-a arătat-o Mântuitorul e întemeiată pe fapte. Pe adevăratele fapte ale Credinței.
Deci noi ortodocșii trebuie sau nu să plătim zeciuială lui Dumnezeu prin intermediul Bisericii?
Domnul Iisus nu doar că ne spune că nu a venit să schimbe nici o iotă din Lege, ci, în câteva rânduri, trimite El Însuși câțiva oameni să își plătească zeciuiala.
„Deci, dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, / Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău.” (Matei 5, 23-24)
Domnul Hristos ne vorbește despre dar, iar nu despre bani pentru că în epocă mulți dintre iudei sunt agricultori și crescători de animale, iar aceștia își plătesc zeciuiala în produse.
Dar să vedem și ce îi spune Iisus leprosului vindecat la coborârea de pe muntele unde Mântuitorul ținuse predica ortodoxiei: „Și i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.” (Matei 8, 4)
Altădată, Mântuitorul privește el însuși cum se face milostenie în Templu: „Și șezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. / Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. / Și chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa.” (Marcu 12, 41-44)
(Marius IANUȘ)
