Deși cei mai mulți consideră această pornire drept poftă sau lăcomie, cercetătorii germani susțin că au descifrat misterul pentru care unele gustări sau deserturi ne par pur și simplu imposibil de mâncat în cantități mici.
Pofta pe care este foarte probabil ca fiecare dintre noi să o simtă pentru un anumit aliment are o explicație științifică, fiind ceea ce oamenii de știință numesc „hiperfagie hedonistă”: pornirea de a mânca excesiv mai degrabă din plăcere decât din cauza foamei, scrie Daily Mail.
„Supraconsumul recreațional poate apărea în viața fiecăruia la un moment dat în viață – iar forma cronică este un factor cheie în epidemia de supraponderalitate și obezitate”, explică doctorul german Tobias Hoch.
Dr Hoch și echipa lui de la Universitatea din Erlangen-Nuremberg au efectuat un experiment în cadrul căruia au scanat creierele unor șobolani în timp ce mâncau fie chipsuri, fie un amestec praf de grăsime și carbohidrați sau granule obișnuite.
Dintre acestea, șobolanii s-au dovedit a fi mult mai interesați de chipsuri, în ciuda mixului de grăsimi și carbohidrați, care conținea același număr de calorii, în timp ce granulele au fost cel mai puțin dorite.
Potrivit doctorului Hoch, efectul cartofilo, sau al chipsurilor asupra activității creierului poate fi doar parțial explicat de conținutul de grăsime și carbohidrați, în contextul în care se consideră că nivelurile mari de grăsimi și carbohidrați trimit semnale de plăcere către creier, cauzând dorința de a consuma excesiv gustări pline de calorii.
Scanările de rezonanță magnetică din cadrul experimentului au arătat că centrii de recompensă și dependență din creierele șobolanilor au fost cel mai activi în timpul consumului de chipsuri. Prin contrast, diferențele dintre „momentul granulelor” și „momentul carbohidraților” în ceea ce privește activitatea creierului au fost înregistrate la un nivel minor.
„Trebuie să fie ceva special la chipsuri care a declanșat interesul șobolanilor”, a spus Hoch.
O teorie este că în alimente ca chipsuri și dulciuri se găsesc astfel de declanșatori care stimulează centrii de recompensă ai creierului. Prin urmare, unii oameni pot avea un nivel diferit de sensibilitate la semnalele de recompensă, ceea ce poate explica de ce unele persoane sunt mai susceptibile la a mânca în cantități mult mai mari decât altele, sunt de părere oamenii de știință.
Potrivit lui Hoch, este posibil ca nivelul la care sistemul de recompensă din creier este activat să varieze în funcție de preferințele individuale de gust.
Localizarea acestor declanșatori moleculari din gustări și dulciuri, adaugă doctorul german, ar putea duce la dezvoltarea unor noi medicamente sau aditivi alimentari care să combată mâncatul în exces, acesta fiind următorul proiect al echipei doctorilor.
