Adrian Șerșeniuc, Cristian Mihail Robu, fost Hoidrag, zis „Porcu”, Sever Șutu, fost Leonte, Neculai Strujan, zis „Nițulai”, au primit câte 10 ani de închisoare cu executare pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori. În același dosar a fost condamnat și Valentin Donu, fost Jaronka, care a primit 6 ani de închisoare. În urmă cu trei ani, în același dosar a fost condamnat și un alt inculpat, respectiv Cristian Constantin Dancu. Acesta a primit 2 ani de închisoare cu suspendare.
Față de primii patru condamnarea a fost pronunțată în urmă cu aproximativ trei luni, iar între timp magistrații de la Tribunalul Suceava au motivat decizia, una destul de dură pentru Șerșeniuc, „Porcu”, „Nițulai” și Șutu.
Pe lângă probele depuse la dosar de procurorii Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, alte documente care au cântărit extrem de greu în luarea deciziei au fost rezultatele din Comisiile Rogatorii pe care anchetatorii români le-au cerut în state precum Austria și Germania, acolo unde s-au derulat majoritatea faptelor de care sunt acuzați sucevenii.
Scopul principal al inculpaților vizați era de „a trage țeapă” fiecărui transportator în parte
Una dintre acuzațiile aduse celor patru este aceea că au tras țepe mai multor transportatori cu care se înțelegeau să transporte victimele în străinătate. Potrivit legislației de la vremea când s-au comis faptele, respectiv 2003-2004, fiecare român care ieșea din țară era obligat să prezinte la vamă o sumă de bani prin care să demonstreze că se poate întreține în țara unde ajunge fără a fi nevoit să cerșească sau să comită infracțiuni.
„Mica înțelegere dintre inculpați și fiecare transportator în parte era ca acesta din urmă să îi transporte până în țara de destinație și, în special, să asigure prezentarea la vamă a sumelor de bani pe care fiecare dintre inculpați era dator să le aibă în posesie pentru a putea ieși din țară – control ce se efectua în vamă, înțelegere urmată de predarea-primirea acelor sume de bani de la transportator către inculpați cu obligația restituirii de îndată. Această mică înțelegere nu poate îmbrăca forma unei reale convenții cu atât mai mult cu cât, din punct de vedere civil, o asemenea convenție ar fi fost lovită de nulitate absolută pentru cauză ilegală și imorală – înșelarea organelor vamale cu privire la deținerea acelor sume de bani de către cei ce treceau frontiera și prezentau sumele de bani ca aparținându-le. Scopul principal al inculpaților vizați era de «a trage țeapă» fiecărui transportator în parte de suma de bani pe care o cereau cu titlu de împrumut pentru a o prezenta la controlul vamal odată ce ieșeau din țară, aceasta fiind dorința ilicită care i-a animat în această activitate infracțională, scop care a și fost atins, reținut fiind astfel prejudiciul efectiv cauzat fiecărui transportator în parte – suma de bani împrumutată și nerecuperată și, adiacent, contravaloarea transportului ce urma și aceasta să fie achitată de către inculpați la momentul ajungerii la destinație, ceea ce nu s-a întâmplat, paguba fiind astfel produsă în dauna părților vătămate din cauză”, se arată în motivarea Tribunalului Suceava.
Rețeta de succes, una simplă și eficientă
În ceea ce privește furturile pe care victimele erau obligate să le comită în Austria sau Germania, s-a stabilit că acestea se derulau sub imperiul presiunii și, uneori, al violențelor.
O particularitate a victimelor traficate era aceea că proveneau din familii dezorganizate, unde controlul părinților era aproape inexistent, iar victimele puteau fi subjugate cu promisiuni de îmbogățire rapidă prin comiterea de infracțiuni, în special furturi.
„Acolo unde promisiunile traficanților nu reușeau să înfrângă voința victimelor, acestea erau supuse amenințărilor cu acte de violență, li se inventau datorii (în jargon: «dreptul de șmecher») sau erau timorate cu statutul de «grei» ai lumii interlope din municipiul Suceava al inculpaților traficanți. Se mai foloseau și exemple de corecții fizice aplicate de aceștia altor minori, se invocau posibile represalii ce puteau fi aplicate de alți membri ai lumii interlope cu care traficanții se aflau în permanent contact sau se proceda la «terorizarea» minorilor prin căutări repetate, insistente și contacte cu atitudini agresive ale traficanților. Toate aceste aspecte s-au constituit într-o rețetă de succes a traficanților pentru racolarea, transportul și exploatarea în străinătate a victimelor în special prin obligare la comiterea de furturi”, mai sunt alte aspecte reținute de magistratul care a pronunțat condamnarea.
Cei patru suceveni condamnați la câte 10 ani de închisoare se foloseau de statutul lor de membri marcanți ai lumii interlope, ceea ce le inducea victimelor ideea că sunt protejate.
„O altă particularitate a puterii de capacitare a victimelor de către traficanți era aceea că aceștia cunoșteau foarte bine faptul că pe teritoriul statelor Schengen minorii beneficiau de o mare clemență atunci când erau surprinși comițând furturi și astfel, aducându-le la cunoștință victimelor acest lucru, le câștigau încrederea, iar atunci când erau puși în fața faptului împlinit, respectiv în situațiile în care minorii nu erau reținuți sau, dacă erau reținuți, erau primii puși în libertate, scopul era atins. Toate aceste aspecte aveau scopul precis de a le ține pe victime aproape de traficanți, acestea realizând mult mai târziu că au fost exploatate, în general atunci când constatau că produsul infracțiunilor de furt pe care erau puse să le comită nu le-a fost niciodată destinat și lor, ci doar membrilor grupării”, se mai arată în concluziile judecătorilor de la Tribunalul Suceava.
„Sacoșa de aluminiu”, metoda „brevetată” de Șerșeniuc
În aceeași motivare a instanței de judecată, și în baza datelor trimise de Comisia Rogatorie efectuată în Austria, s-a mai stabilit că românii s-au dovedit extrem de inventivi când venea vorba de comiterea unor fapte penale.
„Cu privire la inculpatul Thiel Adrian, fost Șerșeniuc, din probele obținute prin Comisia Rogatorie efectuată în Austria s-a stabilit că, pentru eficientizarea profiturilor obținute din furturi, acesta proceda și la instruirea temeinică a victimelor, în sensul «perfecționării» acestora pentru sustragerea mai sigură de bunuri, prin metoda «sacoșei de aluminiu» sau «bosei» (în fapt fiind vorba de o sacoșă cu pereții dublați de folie de aluminiu, folosită de obicei pentru împachetarea alimentelor, care avea rolul de a împiedica declanșarea alarmelor de securitate de la ieșirea din magazine)”, sunt doar o serie din datele care i-au adus lui Adrian Șerșeniuc o condamnare substanțială.
Obligați să plătească și despăgubiri de 30.000 de euro
În afara condamnărilor de 10 ani închisoare Șerșeniuc, „Porcu”, Șutu și „Nițulai” au mai fost obligați și la plata unor despăgubiri, care depășesc suma de 30.000 de euro, către victimele pe care le-au traficat.
Alte persoane trimise în judecată în același dosar au avut mai mult noroc, și asta pentru că procesul penal demarat împotriva lor a încetat ca urmare a intervenirii prescripției faptelor. În acest fel, Dumitru Marius Ciobotaru, zis „Tequila”, Nicolae Mugurel Pastor, zis „Ghebosu”, Ștefăniță Bujorean, Marian Ciprian Pentelescu, zis „Mâr-mâr”, Marian Herghelegiu, Daniel Ioan Bidalah și Cornel Daniel Dobroghii, zis „Șchiopu”, toți din Suceava, respectiv Dumitru Bîrtoiu, fost Popovici, zis „Dan Popovici”, din Șcheia, Florian Petru Pîrvu, din Ipotești, și Viorel Bordei, din Plopeni, au scăpat de o eventuală condamnare.
Trebuie spus că actuala sentință nu este definitivă și poate fi atacată cu apel la instanța superioară, respectiv Curtea de Apel Suceava.
