Am văzut zilele trecute că peste 90% dintre români își doresc reintroducerea pedepsei cu moartea, cifră reieșită dintr-un sondaj realizat de Pro Democrația. Nu știu dacă românii chiar își doresc reintroducerea pedepsei capitale. Nu cred că românii, ca și creștini, chiar și-ar dori să vadă cum un seamăn de-al lor este omorât, este executat, în baza unei sentințe date de alți oameni, adunați într-un complet de judecată. Pe de altă parte, cred, însă, că răspunsurile la această întrebare, dacă doresc reintroducerea pedepsei cu moartea, sunt sincere. Sunt sincere, doar că cei intervievați nu au răspuns cu mintea, ci cu inima. Aceste răspunsuri, rezultatele acestui sondaj, arată exact starea de spirit a românilor. Disperarea lor. Disperare față de ceea ce se întâmplă și față de lipsa soluțiilor. Și nu mă refer aici doar la situația economică, ori la măgăriile financiare făcute de potențați ai zilei. Mă refer la acele fapte, infracțiuni pe care, din neatenție, le poate săvârși și un om de bună-credință. Accidente mortale, spre exemplu. Dacă autorul e fiul unui barosan ori este vreun baștan din noua sau vechea generație, dosarul putrezește prin fișetele instanțelor sau are parte de NUP. Altfel stau lucrurile în cazul în care la mijloc este un om simplu. Judecata este rapidă, iar sentința aspră.
Despre astfel de cazuri vorbesc. Cazuri care irită un om, cazuri care te scot din minți, care te revoltă la culme, de-ți vine să pui mâna pe bardă și să faci singur dreptate, chiar dacă nu ai nici o legătură cu cele întâmplate. Un astfel de caz este și cel de la Rotunda – Liteni. Câinii unui proprietar de iaz, Onorel Apetrechioaie, au atacat luni o femeie de 33 de ani. Norocul ei a fost că un vecin i-a auzit țipetele și a fugărit sălbătăciunile. Norocul ei, pentru că aceiași câini au omorât, la începutul anului, un bărbat în vârstă de 71 de ani. După ce, tot aceiași câini au mai băgat în spital anul trecut o femeie. O asociație de protecție a animalelor a luat sălbăticiunile, după ce acestea l-au omorât pe bărbatul de 71 de ani. Cei de la asociație au sterilizat câinii, le-au pus un microcip, i-au hrănit frumos și i-au dat înapoi proprietarului. Astfel încât spun că nu au nici o vină. Posibil, pentru că probabil sunt acoperiți de legislație. O vină are, cu siguranță, proprietarul iazului. Mi-au trecut prin cap niște idei despre cum ar trebui pedepsit acesta. Nu le scriu. De altfel, le-am și fugărit rapid din minte, pentru că, mă ierte Dumnezeu, suntem în Săptămâna Mare.
Am mai scris, nu demult, un editorial pornind de la acești câini. Ce se întâmplă în țările civilizate, unde patrupedele pot fi eutanasiate doar dacă mușcă, nu foarte grav, pe cineva. La noi, există un dosar penal pe rol. Până se va finaliza acest dosar, fiarele de la Rotunda pot ataca în voie oameni, îi pot băga în spital sau chiar în mormânt.
Ca principiu, nu sunt de acord cu pedeapsa cu moartea. Dar după un caz ca cel de față (sau crima de la Siret), dacă ar veni cineva să mă întrebe dacă susțin reintroducerea pedepsei cu moartea, aș răspunde, fără ezitare, da. Nu mă întrebați de ce, sau pentru cine, nu-mi cereți explicații logice sau pertinente. Nu aș putea să argumentez. Aș spune, doar, vorba cântecului: „așa-mi vine câteodată…”
